Când inspectorii FIFA au încercat să afle cum a reuşit Rusia să câștige dreptul de a găzdui Cupa Mondială de fotbal din 2018, angajații autorităților ruse au declarat că toate computerele au fost distruse. Uau!, se miră editorialistul The Times – Matt Dickinson.
„Atunci când, în luna decembrie a anului trecut, Comisia Agenției Anti-Doping (WADA) a mers la Moscova pentru a investiga cazurile de dopaj pe scară largă în Rusia, a constatat că 1.417 din probele laboratorului anti-doping local au fost distruse de chiar șeful laboratorului, obligat să le păstreze. Gregori Rodcenkov a spus reprezentanţilor WADA că a citit greșit instrucțiunile. Dumnezeule!” – continuă autorul.
Rusii pur si simplu au râs în fața justiției sportive internaționale. În sport, ca și în multe alte domenii, Rusia îşi face propriile legi. Sportivii lor, normele lor, minciuna lor. Şi Kremlinul a binecuvântat această fraudă pe scară largă pentru îmbunătățirea performanțelor şi pentru a obţine cât mai multe medalii olimpice.
„Această atitudine este moștenită din vremurile Războiului Rece”, – a declarat, luni, Dick Pound, șeful Comisiei WADA, cea care a întocmit raportul privind dopajul.
„Situația a ajuns la limită, iar singurul răspuns adecvat ar trebui să fie în spiritul Războiului Rece. Dacă președintele IAAF, domnului Coe, vrea să-şi salveze postul și chiar mai mult – sportul, ieşirea din această situaţie este una singură – sancțiuni și includerea Rusiei în lista neagră”, susţine The Times.
Posibil că nu doar Rusia a practicat frauda, există suspiciuni şi în ceea ce priveşte Kenya. „Dar Rusia a fost prinsă în flagrant. Şi în timp ce sportivii ei și liderii politici vor nega totul cu dispreț, ţara în sine ar trebui să fie tratată ca un paria” – recomandă Dickinson.
E adevărat, Pound a spus că suspendarea participării ruşilor la Jocurile Olimpice din 2016 ar trebui să fie făcută în ultimă instanță – să fie un fel de „armă atomică”. Dar Coe nu ar trebui să se teamă să apese butonul roșu.
IAAF deja s-a dovedit a fi complice. Învinuirile ar trebui încă dovedite, dar Pound a demonstrat deja că această organizație s-a fofilat, încercând să evite expunerea scandalului privind dopajul în Rusia. Acum Coe trebuie să dovedească că este un adversar al dopajului în fapte, nu doar în cuvinte.
„Pound spune că reabilitarea Rusiei este posibilă în câteva luni, dar puțini îi împărtășesc optimismul, deoarece ministrul sportului din Rusia – Mutko -, care era la curent şi chiar a ordonat ascunderea dovezilor privind dopajul, ar trebui acum să facă ordine în sistem” – se spune in articol.
Mutko supraveghează şi Cupa Mondială de fotbal din 2018. „Această sărbătoare a fotbalului este gestionată de un politician care acum este acuzat de a fi implicat în cel mai grav scandal de dopaj din sport din ultimele decenii, dopaj sponsorizat de stat.
Şeful comisiei WADA a spus că inspectorii nu sunt foarte pricepuţi la prinderea sportivilor care practică dopajul. Potrivit lui, raportul făcut public este doar „vârful aisbergului”. El a mai declarat că Jocurile Olimpice din Londra din 2012 au fost de fapt „furate” de concurența neloială. În special, medaliile câştigate de echipa rusă de atletism ar trebui să fie supuse unui control.
Însa mai grav este că IAAF a trădat încrederea tuturor sportivilor care au participat la concurs şi nu au luat medicamente pentru a-şi îmbunătăți performanța. IAAF a minţit milioane de telespectatori, care şi-au imaginat că urmăresc o competiţie onestă. Acum datoria IAAF nu este doar să facă ordine în propria curte, dar şi să recâștige încrederea generațiilor de oameni care au văzut în eroii sportivi modele de onoare şi corectitudine.
Domnul Coe (noul preşedinte IAAF) încă mai crede că Rusia ar trebui să rămână în familia atletismului, deoarece astfel s-ar contribui la reforma ei. Aceasta este în mod clar o abordare greșită. Atletismul rus ar trebui să fie suspendat din toate competițiile internaționale până când începe să concureze cinstit, iar sportivii prinşi cu dopaj ar trebui să fie suspendaţi din competiții pe viață.
Cazul Rusiei subliniază scara la care a ajuns frauda în sport: oamenii care ar fi trebuit să efectueze verificări, sunt corupţi, coruperea a venit inclusiv din zona instituţiilor statului, iar organizaţia de sport – IAAF – preferă să continue să organizeze show-uri televizate, în loc să-și îndeplinească obligațiile care îi revin, mai ales că liderii săi sunt arestaţi, conchide autorul.