Deşi nu ignoră nici aspectul forţei militare, Beijingul pare decis să îşi extindă influenţa la nivel global prin construirea unui imperiu economic. Punctul central al expansiunii viitoare a Chinei îl reprezintă proiectul Noul Drum al Mătăsii.
Ambiţiosul proiect ar urma să lege Asia şi Europa de Africa printr-un traseu comercial întins atât pe uscat, cât şi pe întinderea mărilor. Detaliile privind regulile după care se va desfăşura expansiunea economică a Chinei rămân însă necunoscute, remarcă reporterii Financial Times.
Trasee misterioase
În plan terestru, Noul Drum al Mătăsii ar urma să străbată Asia Centrală, Orientul Mijlociu înaintând apoi prin flancul sud-estic al Europei până spre Moscova pentru a se extinde apoi spre două porturi importante: Rotterdam şi Veneţia.
În aceste două puncte, traseul comercial terestru conceput de actualul şef al statului chinez, Xi Jinping, ar urma să facă joncţiunea cu traseul maritim care pleacă din portul Zhangjiang, atinge Kuala Lumpur şi Jakarta, înaintând spre Calcutta, Colombo, Nairobi, Atena, Veneţia şi Rotterdam.
Cel puţin aceasta pare să fie ultima schiţă pusă la punct de experţii economici ai preşedintelui Xi care au stabilit că traseul va străbate ţări care au un impact de 26% procente în schimburile comerciale ale Chinei.
În rest, nedumerirea domneşte şi în ceea ce priveşte modul în care Beijingul vrea să construiască, să opereze şi să dezvolte aceste trasee comerciale.
„Dacă am dori să vorbim despre Noul Drum al Mătăsii, nu am şti pe cine să abordăm”, susţine un diplomat dintr-o ţară vecină cu China.
Pe măsură ce expansiunea economică a Chinei se va manifesta mai pregnant, nu este exclus ca şi interesele militare ale acestui colos asiatic să se extindă de-a lungul traseului comercial, cel puţin la nivel de securitate regională şi lupta contra terorismului.
De altfel, un fost oficial american recunoaşte că unul dintre generalii Armatei chineze i-a mărturisit într-o discuţie privată că proiectul „Noul Drum al Mătăsii” va avea şi o componentă de securitate inclusă.
Pare de înţeles, în condiţiile în care China se zbate să îşi creeze culoare de influenţă de-a lungul unor zone instabile politic din Pakistan sau Afganistan.
În acelaşi timp, Beijingul va avea dificultăţi în a coopera în acest sens cu mai vechi inamici, precum Vietnam, Rusia sau India.
Împinşi de la spate de bogăţie
Perioada actuală din China pare să semene cu cea descrisă de unul dintre cronicarii dinastiei Han.
„În visterie sunt aşa de mulţi bani, încât frânghiile plaselor folosite pentru ridicarea lor s-au rupt. Grânarele din capitală sunt pline, iar supra abundenţa a făcut ca cerealele să se strice”, arată cronicarul perioadei în care s-au pus bazele primului Drum al Mătăsii.
Acum, planurile preşedintelui Xi sunt şi ele împinse de la spate de o presiune a bogăţiei acumulate după trei decenii de creştere economică fără precedent pentru China.
Dacă toate angajamentele luate de preşedintele chinez pentru dezvoltarea acestui proiect, într-o perspectivă cu adevărat globală, ar fi îndeplinite, Noul Drum al Mătăsii ar fi cel mai mare program al diplomaţiei economice de la Planul Marshall încoace.
Este însă şi un mod prin care China vrea să revendice supremaţia economică, diplomatică şi militară asupra întregii regiuni asiatice, iar regulile s-ar putea să nu convină chiar tuturor.
„Drumul Mătăsii este parte a istoriei Chinei, datând din perioada Han şi Tang, două dinastii care au consolidat imperiul chinez.
Această nouă iniţiativă este menită a atrage atenţia că Partidul Comunist din China îşi creează propriul imperiu”, susţine Friedrich Wu, profesor de istorie în cadrul unei facultăţi de Studii Internaţionale din Singapore.
În unele ţări, Beijingul nu trebuie să facă eforturi foarte mari pentru a-şi asigura intrarea cu noul proiect.
Relaţiile comerciale dintre China şi Kazakhstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan au crescut constant în ultimii 15 ani, în 2013 nivelul schimburilor comerciale ridicându-se la 50 de miliarde de dolari.
În altele, plocoanele oficiale sub formă de programe de investiţii sunt necesare aşa cum a fost şi cazul relaţiei cu Pakistan, unde chinezii sunt nevoiţi să investească 46 de miliarde de dolari pentru a avea acces la un culoar de transport care duce spre portul Gwadar din Marea Arabiei.
În aprilie, Beijingul a anunţat că va capitaliza trei bănci de stat cu suma de 26 de miliarde de dolari, aceste instituţii urmând să finanţeze proiectele de construire a infrastructurii culoarelor economice de pe Noul Drum al Mătăsii.
Poveşti pentru copii
Pentru mulţi analişti occidentali, planurile lui Xi par însă prea frumoase pentru a fi adevărate. Iar la o analiză mai atentă parcă sunt lipsite şi de substanţă.
„E ca pomul de Crăciun. E frumos împodobit, luminos şi toată lumea se adună în jurul lui. Sunt o grămadă de scopuri politice asumate în acest proiect, dar nimeni nu a făcut o analiză economică corectă a lui.
Banii pe care guvernul de la Beijing îi pompează în proiect sunt cu siguranţă insuficienţi. Prin urmare se bazează pe aportul capitalului privat.
Dar, vor dori oare investitorii să bage bani în Noul Drum al Mătăsii? Există vreo şansă de câştig pentru ei?”, întreabă Scott Kennedy, director adjunct al Centrului de Studii Strategice Internaţionale din Washington.
Departe de leninism
Teoria lui Lenin, conform căreia imperialismul este împins de la spate de surplusul realizat în capitalism, pare în acest caz să aibă un sâmbure de adevăr reflectat de realitatea care se ascunde în spatele imperiului economic al Chinei.
Proiectul Noului Drum al Mătăsii pare să fie mai degrabă o consecinţă a calculelor greşite făcute de liderii de la Beijing în perioada de boom economic din ţară, decât un proiect copt pe îndelete în laboratoarele ascunse ale Partidului Comunist Chinez.
Acum, Beijingul trebuie să găsească o cale de a scăpa de supraproducţie şi un mod de a-şi menţine în priză firmele de construcţii, angrenate până acum în lucrări faraonice de infrastructură.
Aşa că proiectul lui Xi s-a potrivit ca o mănuşă pe aceste deziderate economice, ca şi pe planurile de extindere a influenţei politice a Chinei pe mai multe regiuni ale globului.
Este şi fezabil? Greu de spus. O parte din sarcina de a da un contur real şi credibil acestui plan le revine birocraţilor din cadrul guvernului de la Beijing.
O alta ţine de reacţia ţărilor care vor fi implicate în traseul comercial vast gândit de liderii chinezi.
Iar din acest punct de vedere, China nu are prea multe opţiuni de a le convinge.
„Beijingul nu are o diplomaţie excelentă, deoarece puţine state au încredere în China.
De asemenea, nu pot sau nu vor să facă uz de forţă militară. Singurul atu pe care îl au este grămada mare de bani strânsă în cele trei decenii de dezvoltare economică”, arată Tom Miller, reprezentantul firmei de consultanţă Gavekal Dragonomics.