Până nu demult, prestigiul şi influenţa unui analist economic erau incontestabile. Însă, 2016 se anunţă a fi anul în care acest lucru este pe cale să se schimbe într-un mod radical.
Mai mulţi factori tind să pună într-un con de umbră reputaţia economiştilor care îşi fac treaba sub umbrela guvernamentală sau au roluri de jucători importanţi în pieţele financiare internaţionale, susţine Allison Schrager, într-un comentariu pentru Quatrz.
Vremea populismului
Impactul opiniilor formulate de economişti tinde să se reducă drastic după surpriza Brexit, furnizată de britanici în pofida tuturor avertismentelor transmise de analişti.
La fel, peste ocean, promisiunea democraţilor de a majora salariul minim la 15 dolari/ora de muncă pare să fie făcută fără a ţine seama de îngrijorarea economiştilor de centru-stânga, al căror punct de vedere este că acest proiect nu poate fi susţinut din punct de vedere financiar de către companii.
În acelaşi timp, viziunea lor privind efectele benefice ale unor acorduri comerciale precum NAFTA sunt contestate de vocile unor lideri democraţi şi republicani care văd în aceste acorduri-cadru nişte greşeli şi ar dori să le blocheze pe viitoarele.
Tabăra economiştilor priveşte cu îngrijorare la costurile pe termen lung ale deficitelor structurale, în vreme ce, de cealaltă parte, politicienii preferă să meargă pe promisiuni fără susţinere, în ciuda faptului că stimulii monetari injectaţi în piaţă ar putea fi direcţionaţi mult mai eficient.
Relaţie încordată
Ruptura dintre cele două grupuri este de dată recentă, până nu demult guvernanţii luând în seamă opiniile economiştilor, fapt care a făcut ca, în ciuda unor greşeli flagrante ale aleşilor, bilanţul total al guvernărilor din economiile dezvoltate să fie unul pozitiv.
Printre punctele forte ale programelor de guvernare s-au numărat încurajarea schimburilor comerciale, folosirea în mod inteligent a surplusului bugetar, adoptarea unor stimulente pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi subvenţionarea muncii.
În mod ciudat, o mare parte din aceste idei au căzut în dizgraţia politicienilor, ca şi a publicului larg, din cauza renaşterii curentului populist, iar acesta îşi bazează ascensiunea pe o serie de evenimente cu impact teribil asupra mediului economic.
Economiştii au propus varianta unei pieţe libere, deschise, cu cât mai puţine reglementări, dar la scurt timp după aceea s-a petrecut recesiunea din 2008-2009.
O mare parte dintre economişti susţin ideea liberului schimb comercial între pieţe, dar ignoră cu desăvârşire fapt că acest tip de relaţie va crea mai mulţi perdanţi decât câştigători pe termen scurt.
În ţări dezvoltate, ca Statele Unite, numărul locurilor de muncă în sectorul manufacturier s-a restrâns, iar salariile au îngheţat.
Fluxul non-stop de ştiri şi influenţa media îşi fac simţite efectele asupra percepţiei publicului, masele neavând niciodată până acum acces direct în bucătăria în care se gătesc reţetele economice.
Mediul academic economic este unul care permite o divizare a reprezentanţilor săi în funcţie de opiniile lor politice, dar accentuarea discursului politic din ultima vreme şi răzbaterea ecoului acestor dispute în social-media nu a făcut decât să bulverseze publicul.
Un şoc prea puternic
Impresia generală lăsată publicului este aceea că economiştii nu sunt decât nişte ideologi, gâlceava lor neuşurând cu nimic povara resimţită în cadrul unei familii.
În teorie, noile tehnologii ar trebui să aducă mai multă productivitate şi prosperitate, dar economiştii de astăzi ar trebui să se concentreze mai mult pe modul în care ar putea face tranziţia la noua epocă digitală mai uşoară pentru oameni, decât să lanseze acelaşi şir de promisiuni vagi despre viitor, în contextul în care populaţia este ameninţată cu pierderea locurilor de muncă în favoarea noilor maşini.
Nu este de mirare că publicul şi-a pierdut încrederea în economişti, dar tipul acesta de respingere nu se rezumă doar la acest domeniu.
Publicul larg se fereşte de vaccinuri, boicotează mâncarea obţinută din Organisme Modificate Genetic, contestă teoria evoluţiei sau chiar evidenţa cauzelor încălzirii globale.
Populismul economic ar putea fi un alt bun exemplu de scepticism de expertiză, dar îngrijorător este nivelul în care acesta a reuşit să penetreze rândurile celor două partide reprezentative pentru democraţia americană.
În acest mod, nu mai lipseşte decât foarte puţin pentru ca populismul să infesteze şi politica oficială a SUA.