Frica de Ebola a transformat Ballajah, în Liberia, într-un sat fantomă, cu o liniște mormântală întreruptă de gemete, printre care cele ale lui Fatu Sherrif, o față de 12 ani, închisă de o săptămâna alături de cadavrul mamei sale, „fără hrană și apă”, înainte de a muri, la rândul său, scrie AFP.
Febra hemoragică i-a distrus familia, povestește Momoh Wile, șeful acestei localități, la circa 150 km au nord-est de Monrovia, în apropiere de granița cu Sierra Leone.
Citeşte şi: Tot ce trebuie să știi despre Ebola, cel mai de temut virus al momentului
Potrivit patriarhului septuagenar, cu barba și părul albe, intervievat duminică de AFP, adolescenta trăia o viață fără istorie alături de tatăl său, Abdulah Sherrif, 51 de ani, mama sa, Seidia Passawee Sherrif, 43 de ani, și fratele său , Barnie, 15 ani.
Până în 20 iulie, când virusul mortal a fost detectat în familia sa, stârnind panică în rândul celor 500 de locuitori care au alertat autoritățile sanitare.
Aceștia au întârziat să intervină, iar sătenii au protestat ridicând baricade pe drumul către Sierra Leone. Când echipa trimisă de ministerul Sănătății au ajuns, în sfârșit, tatăl tinerei murise de cinci zile, mama și fiica erau bolnave și doar fiul a fost testat negativ la virusul Ebola.
Citeşte şi: Epidemia de Ebola: A fost descoperit „pacientul zero” de la care a început totul
Agenții sanitari au îngropat cadavrul lui Abdulah, și „ne-au cerut să nu ne apropiem de familie și de fiica sa”, explică Momoh Wile, „au sigilat ușile și ferestrele casei”.
Seidia și Fatu „plângeau zi și noapte, fără încetare, rugând populația să le aducă mâncare dar tuturor le era frică” să se apropie de casă în care au rămas „fără hrană și fără apă”, adaugă el.
Mama a murit în 3 august, iar fiica a rămas închisă alături de cadavrul acesteia „și doar în 10 august ei (angajații ministerului Sănătății, n.r.) au venit” să recupereze rămășițele pentru a le îngropa, continuă decanul de vârstă, în lacrimi. „Nu a mai rămas decât fata, care plânge în continuu”
Interiorul casei este invizibil din stradă, ușile și ferestrele au fost camuflate. Gemetele adolescentei întrerup din când în când tăcerea care stăpânește acum satul aproape părăsit, cu străzi părăsite și pline de gunoaie. Bunurile personale au fost abandonate în grabă de locuitori, în case lăsate cu ușile deschise.
„Nimeni nu vrea să se apropie de mine”
Locuitorii care au fugit au fost însă respinși de satele din regiune, cuprinse și ele de psihoza Ebola, povestește Momoh Wile.
Toți „au plecat în pădure. Sunt aici alături de câțiva părinți ale căror familii au plecat și ele în pădure. Putem spune că satul e părăsit”.
Citeşte şi: OMS: Este nevoie de 100 de milioane de dolari în lupta împotriva Ebola
Fratelui tinerei, Bernie, testat negativ, i s-a interzis să intre în casă.
Respins însă de locuitori, s-a refugiat într-o casă abandonată, lugubră, unde ziariștii AFP l-au și găsit: un tânăr slab, cu ochii triști și tras la față. Poartă un tricou murdar, albastru, și sandale uzate.
„Aici dorm, aici îmi petrec întreaga zi. Nimeni nu vrea să se apropie de mine. Cu toate că le-am spus că nu am Ebola. Când îmi e foame, merg prin tufișuri să caut niște legume”, spune adolescentul, între două suspine.
Contactat marți de ziariști, din Monrovia, Momoh Wile a precizat că a murit în noaptea de luni spre marți. Singură, fără apa sau hrană. Nu știa nimic de Barnie.
Autoritățile nu au dorit să comenteze situația.
Președintele Ellen Johnson Sirleaf a decretat în 6 august starea de urgență în fața epidemiei Ebola care, potrivit ultimului bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății, din 9 august, a ucis 1.013 oameni în Africa de Vest, dintre care 323 în Liberia.
Citeşte şi: OMS a aprobat folosirea tratamentelor neomologate pentru Ebola