Practic, forțele armate ale celor două părţi în conflictul din Karabah sunt înarmate cu aceleași arme sovietice și rusești, însă capacitatea de luptă este diferită. Publicaţia AiF.ru a trecut în revistă punctele tari și slabe ale părților aflate în luptă.
Armata azerilor
În 2016, numărul forțelor armate ale Azerbaidjanului se ridică la 66 de mii. Alte 300 de mii o reprezintă rezerviştii. Țara cheltuie pe apărare 5,1% din PIB, iar 85% din achizițiile de arme sunt din Rusia.
În perioada 2010-2012, Baku şi Moscova au semnat o serie de acorduri privind livrările de armament. Valoarea contractelor este de 3,5 miliarde de dolari şi poate ajunge la 5 miliarde în următorii ani. Este cu două miliarde mai mult decât bugetul Armeniei. Contractele vor fi executate de partea rusă în acest an. Ce a primit sau urmează să primească azerii de la ruşi?
94 de tancuri T-90 cu cele mai moderne echipamente,
91 de vehicule de luptă a infanteriei BMP-3,
18 tunuri auto-propulsate „MSTA-S”
18 tunuri auto-propulsate „Vena”
18 sisteme de lansare de rachete „Smerch”
18 sisteme grele TOS-1A „Solntsepiok” (cu focoase umplute cu compoziție incendiară)
40 de elicoptere Mi-17,
două divizii de rachete anti-aeriene S-300 PMU-2.
În plus, în 2013, Azerbaidjan a primit 62 de tancuri T-72 din Belarus, 18 tunuri auto-propulsate K-9 «Thunder» din Turcia, 8 drone de recunoaștere „Heron-1” din Israel (una din acestea a fost doborâtă recent).
Armenia și Karabah
Armenia cheltuieşte pentru apărare 4,29% din PIB, mai puţin decât Azerbaidjanul. Dar, dacă în ultimii 5 ani, cheltuielile militare ale Armeniei au fluctuat în jurul valorii de 500 de milioane de dolari pe an, ale Azerbaidjanului au crescut de la 1,5 miliarde în 2010 la 3,5 miliarde de euro în 2014. Cele mai multe dintre armele Armeniei sunt de producţie sovietică.
Cate din armele armenilor sunt utilizabile nu se ştie – secret militar.
După cum se poate ușor observa, avantajul militar după cantitatea și calitatea armelor este de partea Azerbaidjanului. Cu toate acestea, pe 10 februarie 2016 Armenia a semnat un acord cu Rusia pentru un credit în valoare de 200 de milioane de dolari pentru achiziţia de arme moderne.
Ce anume a ales Armenia nu se ştie încă exact, dar se poate presupune că lista va conţine armament care deja există în Azerbaidjan: „Solntsepiok”, „Smerch” etc.
În ceea ce priveşte efectivele armatei Armeniei. Erevanul dispune de 45 de mii de soldați, și mai are încă aproximativ 200 de mii de rezervişti. La care se adaugă până la 22 mii de soldaţi ţi 20-30 de mii de rezerviști din Karabah. Practic, la fiecare o mie de armeni, 10 persoane sunt militari activi. Un raport mai mare are doar Israelul.
Formal, cele două armate nu au nimic în comun, în realitate militarii din Karabah şi cei din Armenia îi poţi deosebi doar după însemnele militare. Apropo, Armenia, în conformitate cu doctrina militară locală, este garantul securității Karabahului. Și asta în ciuda faptului că Erevanul nu recunoaște regiunea la nivel diplomatic.
Un alt fapt care face ca soluția problemei Karabah să fie problematică din punct de vedere militar este apartenenţa Armeniei în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Dar Karabah nu este.
În plus, pe teritoriul Armeniei se află baza militara rusă 102 din Gyumri. Ea se află la graniță cu Turcia, fapt care exclude în mod clar participarea acestei țări în conflictul din Karabah de partea Azerbaidjanului.