Rusia foloseşte în Siria sistemul aruncător de flăcări TOS-1A „Solnzepiok”, o modificare modernă a sistemelor multiple de lansare de rachete pe baza T-72 „Buratino”. Concluzia a fost făcută de activiștii Grupului InformNapalm, care au dezvăluit urmele activităţii militare ruse în Ucraina și Siria din surse deschise de pe Internet.
Grupul de investigare susţine că sistemul Solnzepiok a fost transferat în Siria din regiunea Nijni Novgorod. Împreună cu armele grele în călătoria din Orientul Mijlociu a plecat și o parte a personalului militar, cealaltă parte a trebuit să rămână în Rusia, în spital, deoarece la scurt timp, înainte de transfer, militarii au fost otrăviți cu substanțe necunoscute în timpul unui exercițiu pe un poligon din regiunea Kursk.
Una dintre armele cele mai de temut, sistemul greu aruncător de flăcări (TOS) este o invenţie a anilor ’70 ai secolului trecut. În URSS, primele prototipuri au fost fabricate la Omsk, în anii 1978-1979. Acum, aceste sisteme sunt produse la „Uralvagonzavod” (acelaşi care fabrică şi noul tanc Armata).
Complexul este format din două părți principale – șasiul (pe baza de tanc T-72, mai nou T-90, sau camion greu) şi un lansator de rachete nedirijate. Focosul proiectilului conține o substanţă incendiară sau o compoziţie termobarică. Arma termobarică de calibru mare are o putere comparabilă cu armele nucleare tactice, cu singura diferență că cele termobarice nu au efect de iradiere. Potrivit Wikipedia, sistemul aruncător de flăcări este folosit „pentru dezafectarea vehiculelor blindate uşoare, incendieri și distrugerea de facilități și clădiri, distrugerea forței umane a inamicului situat în câmp deschis și fortificații.”
Recent, pe Twitterul lui Hassan Rida, stringer sirian al postului TV Russia Today, care relatează din rândurile armatei lui Bashar al-Assad și ai opoziției siriene armate, au apărut imagini cu aceste sisteme: Solnzepiok avea chiar culorile tipice pentru armata rusă, dar în modul deja tipic pentru forţele ruse din străinătate – cu numerele de bord vopsite.
De unde au apărut aceste groaznice arme în armata statului sirian? Activiștii InformNapalm susțin că din regiunea Nijni Novgorod, unde în 2014 a fost creat regimentul 20 de protecţie radiologică, chimică şi biologică.
Potrivit Radio Liberty, o sursă familiară cu situaţia din Regimentul 20, a confirmat că o parte a regimentului, cu zeci de mașini, a fost trimisă în Siria. Dar unii soldații au fost nevoiți să rămână în Rusia împotriva voinței lor. În luna august, soldații regimentului au participat la „manevre în regiunea Kursk”, în apropierea graniței cu Ucraina. La întoarcerea de acolo, mulți soldați au început să prezinte simptome ale unei boli necunoscute – pete galbene pe piele și febră. Au fost internaţi într-un spital și li s-a pus același diagnostic – infecție streptococică a pielii, streptodermă.
Părinţii soldaților nu cred că este vorba despre o boală infecțioasă – militarii înşişi recunosc faptul că pe teritoriul unității militare sunt „îngropate o mulţime de chimicale” şi în fiecare zi trebuie să „lucreze cu pământul.”
„Suferă mulţi băieți, la început pielea începe să putrezească, apoi apar pete galbene” – a declarat o sursă pentru Radio Liberty (petele streptococice pe corp sunt de obicei de culoare roz ).
Potrivit sursei, după întoarcerea de la exercițiile din regiunea Kursk, s-a decis desființarea Regimentului 20. Acest lucru ar trebui să se întâmple înainte de sfârșitul anului – militarii vor fi împrăştiaţi pe la alte unități. Rudele soldaților bolnavi suspectează că aceştia ar putea fi otrăviţi cu substanțe chimice periculoase utilizate în sistemul aruncător de flăcări. Despre acest lucru vorbeşte indirect graba cu care este desfiinţată unitatea – militarii sunt evacuați rapid cu autobuzul, lăsând doar un pluton de soldaţi cu contract pentru paza tehnicii şi pentru încărcarea în trenuri.
Compoziția amestecului rachetelor termobarice, potrivit informațiilor de pe Internet – de exemplu, de pe site-ul guns.ru – poate include TNT, perclorat și nitrat de amoniu, RDX, oxid de etilenă. Toate acestea sunt substanțe extrem de toxice, chiar și contactul pe termen scurt cu acestea poate duce la consecințe grave pentru o persoană.
Radio Liberty nu a putut să obțină confirmarea cazurilor de îmbolnăvire în Regimentul 20 din alte surse.
Pentru Rusia (și fosta armată sovietică), Siria este al patrulea caz în care se folosesc în condiţii de luptă reală sistemele grele aruncătoare de flăcări. Primul este considerat războiul din Afganistan: potrivit site-ul „Revista Militară” în timpul operațiunii „Taifun”, din iarna anului 1988-1989, sistemului aruncător de flăcări TOS-1 „Buratino” (precursorul „Solnzepiok”), sub acoperirea vehiculelor blindate a atacat pozițiile mujahideenilor.
Cel de-al doilea caz – al Doilea război din Cecenia, unde „Buratino” a fost folosit în timpul asaltului asupra satului Komsomolsk de pe 7 martie 2000. Ca urmare, în lupta pentru Komsomolsk au fost uciși, potrivit unor surse, mai mult de 500 de ceceni, iar toate casele din sat au fost distruse.
Sistemul greu aruncător de flăcări a fost utilizat şi de separatiștii ruși în conflictul din estul Ucrainei. Martorii de la fața locului, inclusiv observatorii OSCE, pot face dovada acestei utilizări.