La prima vedere, afacerea de 400 de miliarde de dolari semnată între Rusia și China pe tema alimentării cu gaze naturale a statului asiatic ar trebui să fie o adevărată lovitură dată de Moscova.
O analiză recentă însă, realizată de un institut londonez, arată că lucrurile nu stau deloc așa, Gazprom riscând chiar să piardă o sumă importantă de bani din afacerea care pare să slujească doar intereselor lui Vladimir Putin, relatează Josh Cohen într-o analiză Reuters.
Gambit geopolitic
Nevoia lui Vladimir Putin de a ancora interesele Rusiei în zona asiatică, imediat după deteriorarea relațiilor între Moscova și Occident, l-a făcut să efectueze „un gambit geopolitic fără nicio rațiune economică”, descriu analiștii Chatham House, strategia președintelui rus.
De fapt, afacerea cu gaze naturale realizată între Gazprom și China National Petroleum Coropration este o demonstrație perfectă a modului în care Gazprom a devenit mai mult un instrument al ambițiilor politice decât o corporație aflată în căutarea profitului.
În timp ce acțiunile Gazprom sunt tranzacționate atât pe bursa din Rusia, cât și pe cea americană, structura acționariatului, în care guvernul rus deține pachetul majoritar, face această companie să reacționeze direct la ordinele Kremlinului.
Gazprom este una dintre cele mai avansate unelte diplomatice ale Moscovei, pe care Putin nu se sfiește să o folosească pentru a-și atinge obiectivele de politică externă.
În cei 15 ani petrecuți de Putin în fruntea statului, Gazprom a fost mereu folosită, prin creșterea sau reducerea tarifului pentru gazele naturale, pentru a menține influența Moscovei în rândul vecinilor țării.
Citeşte şi: Gazprom nu-și poate plăti datoriile pentru gazele importate din Turkmenistan
Pârghia lui Putin
Chiar președintele Rusiei s-a referit odată la Gazprom ca la „o pârghie de influență economică și politică asupra restului lumii”.
Spusele sale au fost completate ulterior de cele ale experților în politică externă de la Moscova.
„Atâta vreme cât un lider de stat sau de guvern își manifestă bunăvoința față de Federația Rusă, problema alimentării cu gaze, politica de preț și eventualele restanțe sunt tratate într-o notă mult mai favorabilă pentru cumpărător”, au menționat aceștia.
Strategia aceasta a fost scoasă la lumină înainte și după izbucnirea revoluției ucrainiene care a dus la răsturnarea regimului lui Viktor Ianukovici.
La sfârșitul lui 2013, după ce Ianukovici a respins încheierea tratatului de liber schimb cu UE, Gazprom a răsplătit fidelitatea președintelui ucrainean reducând unilateral, cu o treime, prețul gazelor livrate în Ucraina.
Pentru a-și afirma puterea deținută asupra companiei, Putin a luat în sarcina sa anunțarea noului preț practicat de Gazprom în Ucraina.
La trei luni după aceea, odată cu instalarea unui guvern pro-european la Kiev, Gazprom a crescut prețul gazelor distribuite în Ucraina cu 81%.
Citeşte şi: Gazprom a oprit livrările de gaze către Ucraina
Oscilația în politica de preț a arătat clar că gigantul energetic controlat de Moscova nu reprezintă decât o armă politică și economică în mâna liderului de la Kremlin.
În primăvara acestui an, Gazprom și-a mai impus încă odată superioritatea în relația cu Kievul începând să livreze gaze direct în teritoriile ocupate de rebelii pro-ruși și taxând direct guvernul Ucrainei pentru acestea.
Moldovenii, strânși cu ușa
Ucraina nu este singura victimă a pedepselor dictate de Moscova prin intermediul Gazprom.
Un studiu al Agenției de Apărare din Suedia arată că Gazprom este chemată în 50 de cazuri duse în instanță de vecinii presați astfel să accepte diverse condiții economice sau politice impuse de Rusia.
Dacă în multe dintre acestea, Gazprom își poate scuza acțiunile prin simpla apărare a intereselor economice legitime, jumătate dintre ele, totuși, au în spate un substrat politic.
Este și cazul Republicii Moldova, unde reprezentanții Kremlinului nu s-au dat înapoi de la folosirea unei retorici amenințătoare.
După începerea negocierilor cu UE pentru semnarea acordului de liber schimb, guvernul de la Chișinău s-a trezit amenințat de către Moscova cu tăierea gazelor, unul dintre adjuncții ministrului de Externe menționând sarcastic: „Să sperăm că nu o să înghețați la iarnă!”.
Gaze pentru voturi
Inclusiv pe piața internă, Gazprom este o unealtă utilă în asigurarea unui climat de liniște socială și, mai ales, a popularității și susținerii în alegeri pentru Vladimir Putin.
Gazele ieftine livrate în Rusia mențin pe linia de plutire industria și asigură confortul în casele milioanelor de pensionari ruși.
Nu este o politică pe care compania să o depășească fără pierderi, dar, în ciuda frecventelor promisiuni făcute de guvernul rus de creștere a tarifelor la gazele distribuite pe piața internă, prețul rămâne în continuare sub cel de producție.
Vacă de muls
Pentru cei din sfera de influență a liderului de la Kremlin, Gazprom rămâne și o sursă constantă de bani, atâta vreme cât Putin își dă OK-ul pentru acest lucru.
O analiză a prețurilor practicate pentru construcția gazoductelor din Rusia și a celor de pe piețele externe, arată costuri duble în cazul gazoductelor construite în țara de oligarhii care îl susțin pe Putin.
Autorii studiului arată că inclusiv salariile plătite acoliților introduși de puterea de la Moscova în organigrama companiei sunt în măsură să destabilizeze situația financiară a Gazprom.
Practic, prin corupție și ineficiență, Gazprom reușește să piardă o sumă la fel de mare ca veniturile generate de companie.
Un exemplu în acest sens îl dă și afacerea Gazprom-CNPC, unde o mare parte din lucrările de construcție la gazoductele care pleacă din Siberia spre China au fost încredințate prin subcontractare firmelor deținute de Arkadi Rotenberg și Ghenadi Timşenko.
Cei doi sunt unii dintre apropiații lui Vladimir Putin, iar, în timp ce ei mulg profitul din lucrările supraevaluate, Rusia întreagă plătește prețul din banii Fondului Național de Prosperitate.