Cinci milioane de cetățeni stabiliți pe alte meleaguri și zeci de miliarde de dolari plasați în investiții în afara țării sunt motivele care îi fac pe liderii comuniști de la Beijing să își reconsidere poziția în ceea ce privește neamestecul în treburile interne ale altor națiuni.
Citeşte şi: (GALERIE FOTO) Cum arată satele „fantomă” din China
China a condiționat mai mereu acordarea împrumuturilor de încheierea unor contracte de lucrări pentru companiile sale de stat. Investiții de acest gen se întrevăd din Sudanul de Sud, până în Yemen sau Pakistan, dar mai nou Beijingul se vede nevoit să intervină pentru a-și proteja investițiile, arată reporterii Bloomberg.
De la pasivitate la implicare agresivă
În 1955, premierul chinez Zhou Enlai avea să stabilească linia directoare a politicii externe a Chinei menționând neamestecul în treburile interne ale altor state suverane.
Direcția aceasta a fost urmată cu strictețe până anul trecut, lucru ce i-a făcut pe chinezi să evite discret sprijinirea sancțiunilor internaționale îndreptate împotriva Rusiei sau a regimului președintelui sirian Bashar al-Assad.
Politica Chinei a reflectat atât concentrarea pentru asigurarea stabilității interne, cât și lipsă de interes a liderilor comuniști de la Beijing de a juca un rol activ în politica externă.
De altfel, postură de „urs Panda” adoptată de China în timpul crizelor internaționale recente l-au făcut pe președintele Obama să afirme că oficialii de la Beijing se comportă ca o gașcă de petrecăreți, în timp ce alții duc greul securității globale.
Acum însă, lansarea proiectului „Drumul Mătăsii” și creșterea cifrei investițiilor realizate peste graniță la aproape 108 miliarde de dolari îi fac pe oficialii de la Beijing să cântărească situația cu mai multă atenție.
Citeşte şi: China și SUA au semnat primul acord militar din ultimii ani
Se observă deja o abordare proactivă în protejarea intereselor și a securității populației, însă această evoluție nu este lipsită de riscuri, după cum evaluează analiștii.
„O să fie o problemă foarte mare din acest punct de vedere. Dacă ne vom confrunta cu o renunțare totală la vechea politică externă vom avea un adevărat balamuc în regiune.
În celălalt caz, am putea vedea o evoluție graduală în asumarea noilor sarcini de securitate, în care Chinei i se va face loc pentru a-și expune puterea, dar i se vor trasa și anumite responsabilități”, explică Kerry Brown, directorul Centrului de Studii Chineze din Sidney.
Implicarea masivă a Chinei în diverse investiții la nivel global este acum însoțită de o expansiune din punct de vedere militar, ca parte a proiecției influenței sale.
Este o situație nouă și de-a dreptul provocatoare pentru politicienii americani care încă nu au decis dacă ar trebui să le ofere chinezilor un scaun la masa puterilor globale sau ar trebui să îi izoleze cât mai rapid.
În același timp, liderii de la Beijing sunt puși în fața unor situații inedite, aproape tabu, fiind nevoiți să își extindă sfera de influență prin discuții private cu alți lideri de stat.
Citeşte şi: China promite miliarde de dolari pentru investiţile strategice ale Europei
Rol activ
Deja președintele Xi Jinping s-a întâlnit pe 11 iunie, în Beijing, cu liderul mișcării de opoziție din Myanmar, Aung Șan Suu Kyi, promițându-i acestuia sprijinul său în alegerile programate pentru luna noiembrie.
Anumite zvonuri acreditează ideea că Beijingul ar fi organizat și câteva runde de negocieri de pace între guvernul din Afganistan și liderii talibanilor, asumându-și un rol din ce în ce mai activ ca factor de securitate în regiune.
Pe 9 iunie, China a solicitat încetarea ostilităților în Yemen printr-un apel al ambasadorului său către trimisul special al ONU în statul arab.
Cu ceva timp în urmă, fregatele militare ale marinei chineze interveniseră pentru a evacua din Yemen 629 de cetățeni chinezi și 279 de alți refugiați.
Este pentru prima dată când forțele militare chineze intervin pentru evacuarea unor cetățeni străini, iar diplomații consideră că intervenția poate fi pusă pe seama noului rol la nivel global asumat de China.
„Protecția cetățenilor săi și a investițiilor de peste hotare, în special prin perspectiva derulării unor proiecte majore cum ar fi Drumul Mătăsii, este în măsură să determine pe termen lung transformarea Chinei într-o mare putere.
Modul în care China se va comporta, din acest punct de vedere, în diferite colțuri ale lumii ne va arăta și adevărul despre capacitățile Beijingului de a obține statutul de mare putere militară”, consideră Jonas Parello-Plesner, un diplomat danez cantonat la Washington.
Citeşte şi: China, pe punctul de a deveni cel mai extins imperiu comercial din istorie
Protecție extinsă
Politica exodului chinezilor cu dor de ducă a fost inițiată în 2002 de premierul Jiang Zemin. În acest moment, Parello-Plesner și colegul său Mathieu Duchatel estimează că numărul chinezilor care au emigrat se ridică la aproape 5 milioane de persoane.
Cifra este de cinci ori mai mare decât cea emisă de autoritățile de la Beijing, dar s-ar putea să fie mai corectă decât statistica ținută de chinezi.
„Sunt câteva țări în care comunitatea chineză plecată să facă afaceri și-a consolidat deja poziția în piață. Cred că vom asista la o schimbare de strategie în ceea ce privește urmarea acestui model”, spune diplomatul danez.
Cu un număr atât de important de cetăţeni aflați la muncă peste hotare, rolul Armatei Populare de Eliberare din China în protecția acestora se schimbă radical față de trecut.
Un prim mesaj de acest gen a fost făcut public în anuarul forțelor militare chineze din 2013.
„China nu va renunța public la principiul neamestecului în afacerile interne ale altor state, dar vom asista la o creștere a intensității cu care acesta este aplicat sau ignorat de Beijing”, crede Alexander Sullivan, membru al Centrului New American Security din Washington.
Până acum China a jucat cu succes cartea intervenției militare pentru asigurarea stabilității în Sudanul de sud unde a plasat 700 de militari sub comanda ONU pentru a-și proteja investițiile în câmpurile petroliere din regiune.
Cea mai mare operațiune de retragere a personalului civil aflat la muncă în afara țării a fost efectuată în timpul războiului civil din Libia în 2011, când 35.000 de muncitori chinezi au fost retrași peste noapte din țară în momentul declanşării revoltei populare împotriva regimului Gaddafi.
Pakistan ar putea să fie următorul punct fierbinte de pe hartă unde China se va vedea nevoită să intervină pentru a-și apăra investițiile ce ar trebui să totalizeze 40 de miliarde de dolari.
Oficialii de la Islamabad au dat asigurări partenerilor chinezi că vor detașa în regiunea Balucistan peste 10.000 de soldați ca să mențină ordinea în zonă.
Traseul pe care investițiile chineze îl urmează pe teritoriul pakistanez către portul Gwadar traversează câteva zone de conflict unde forțele rebele au făcut deja mii de victime în rândul populației.
„Politica externă a Chinei își va asuma un rol mai mare în rezolvarea problemelor de securitate la nivel global.
Drumul Mătăsii este, în esență, un proiect care atrage această schimbare de atitudine, dar nimeni nu poate spune în acest moment spre ce va evolua”, afirmă Pang Zhongying, decanul Institutului de afaceri Internaționale din Guangzhou.