Ședința de joi a Băncii Centrale Europene nu a adus nimic nou din perspectiva politicii monetare practicată de instituția de la Frankfurt, dar a marcat un moment în care președintele acesteia, Mario Draghi, a putut transmite o serie de mesaje liderilor celor 28 de state din blocul comunitar.
4 dintre acestea sunt considerate a fi de o importantă capitală pentru soarta UE de către economistul Mohamed El-Erian, acoperind o arie care depășește efectul resimțit de piețe și de economiile țărilor europene, după cum arată într-un editorial Bloomberg.
Politici efective
Draghi a scos în evidență faptul că politicile monetare aplicate de BCE au reușit să evite declanșarea turbulențelor pe piețele din Europa după momentul ianuarie-februarie, când China a zguduit lumea financiară de pe tot globul.
Fără anunțul făcut în luna martie de către oficialii BCE, acela de a crește nivelul stimulului monetar injectat în piața din zona euro, Europa ar fi riscat să se scufunde într-un val al deflației.
Asumarea răspunderii
Chiar și așa însă, politicile monetare neconvenționale nu pot reuși să atingă principalul obiectiv: creșterea economică susținută, câtă vreme guvernele nu înțeleg să își asume o parte din răspundere în acest sens.
Acestea vor trebui să intervină cu o serie de programe menite să crească productivitatea și consumul, iar Draghi a subliniat în mod special nevoia de relansare a investițiilor în infrastructură și a abordărilor fiscale mai înclinate spre relansarea creșterii economice.
Riscuri diverse
UE trece printr-un moment în care este expusă și la alte șocuri decât cele economice, incertitudinea politică din mai multe state membre și riscul de abandon al proiectului european de către Marea Britanie fiind cele mai mari pericole non-economice din prezent.
În replică, liderii politici de pe continent ar trebui să se concentreze pe întărirea rolului instituțiilor UE, printre măsuri numărându-se finalizarea proiectului Uniunii Bancare Europene, atingerea consensului în privința integrării fiscale și o unitate politică mai strânsă între țările membre.
Grecia, mărul discordiei
Situația statului elen nu este una pe care o singură instituție să vrea să o administreze în prezent.
Însă, alternativa acțiunii simultane este subminată de neîncrederea care se face simțită în grupul creditorilor internaționali ai Atenei (FMI, BCE, CE și guvernele din zonă euro), că și între aceștia și Grecia, pe de altă parte.