Deși este nemulțumită de actuala guvernare și de clasa politică în general, jurnalista Angela Aramă consideră că participarea la vot pe 30 noiembrie este importantă. Și chiar dacă nu vedem prea multe forțe politice care să ne convingă că ne merită votul, atunci măcar să votăm anti „iluzia unei uniuni inexistente” și a „orientării spre Rusia”, adică „anti-Dodon”.
Deși ar fi putut să voteze și în perioada URSS, cunoscuta jurnalistă nu a făcut-o decât „după renașterea politică națională”. „Până atunci nu mergeam la vot pentru că acesta nu avea nicio relevanţă practică şi era formal”, susține Angela Aramă.
„Votul este exprimarea liberă a demersului politic într-o societate cu adevărat democratică. Din păcate, nu şi la noi, însă. Mă refer la spaţiul românesc în general. Există încă prea multe instrumente de fraudare a alegerilor. Ceea ce s-a întâmplat cu votul diasporei în alegerile prezidenţiale din România, este un exemplu de asemenea instrument. Totuşi, exercitarea dreptului la vot este importantă şi trebuie efectuată.
Din păcate, votul nostru nu cântăreşte cât un vot normal, ci mai puţin. Pe motiv că încă nu se votează în deplină cunoştinţă de cauză, ci în cauză de… cartofi şi macaroane electorale. Atâta timp cât aceste încălcări flagrante ale procesului electoral nu vor fi amendate la modul imparţial şi serios de instituţiile abilitate s-o facă prin lege, vom avea de a face cu un vot parţial conştient şi, în consecinţă, parţial responsabil. Dar mentalitatea unui popor nu se schimbă uşor, e nevoie de capacitate de a nu renunţa din cauza decepţiilor, răbdare şi perseverenţă. Din partea elitelor intelectuale”.
Angela Aramă, care a fost și deputat în perioada 2005-2009, susține că politicienii moldoveni nu au îndeajuns maturitate politică, decredibilizându-se în fața poporului prin modul lor de a vedea politica. Fapt confirmat și de sondaje, acolo de unde vedem că în peste 20 de ani de independență niciunul din oamenii politici de la Chișinău nu s-a bucurat vreodată de mai mult de 50% încredere în rândul populației.
„Politicianului moldovean nu-i ajunge un singur lucru: maturitate politică. Asta înseamnă că, deocamdată, politicenii noştri nu fac diferenţa între a face poltică şi a face afaceri. Bine, că nici noţiunea de „afacere” nu este extrem de definită pentru mulţi dintre ei.
Mulţi înscăunaţi cred că a face afaceri înseamnă a delapida banul public, a face trafic de influenţă, a-şi promova gaşca de cumătri, a rupe cât mai mult, căci nu se ştie cât durează şederea în puf etc. Politicienii noştri vin la putere ca să plece, nu ca să rămână… Eventual, în istorie”.
Deși nu are încredere în elita politică de la noi, publicista consideră că în cadrul alegerilor din 30 noiembrie trebuie să votăm împotriva celor ce au drept obiectiv declarat întoarcerea Republicii Moldova în spațiul de control al Rusiei.
„Greu de spus în ce măsură partidele declarate democratice şi pro-europene, vor susţine acelaşi vector (pro-european) de facto. Cunoaştem cu toţii politicile duplicitare la modă în Republica Moldova. Totuşi, este important să ieşim la votul anti-Dodon. Ar fi absolut dezastruos să câştige un partid sau mai multe partide, care ar face alianţă post-electorală, şi ne-ar conduce spre iluzia unei uniuni inexistente, ne-ar orienta plenar spre Rusia, care actualmente nu este doar o bubă pestilenţială pe harta fostelor republici sovietice, ci şi o ameninţare reală pentru pacea mondială”.
Aramă consideră că singurul proiect viabil de politică externă pentru Republica Moldova poate fi doar Uniunea Europeam
„Uniunea Vamală nu există de facto. Ea este doar un fel de morcov, mai bine zis, o imagine cu morcov, legată de o lungă minciună electorală, fluturată la nasul asinului flămând şi prostit.
Uniunea Europeană este cu totul şi cu totul altceva. Chiar dacă, uneori, e frământată de conflicte interne, această Uniune este un obiectiv ce potenţează dezvoltarea noastră în toate aspectele: social, economic, politic”.
La 30 noiembrie, Angela Aramă va vota pentru „democrație, europenizare și drepturi”, chiar cu riscul de a fi dezamăgită.
„Fiecare trebuie să hotărască pentru ce vrea să voteze. Dar asta nu înseamnă, evident, că va câştiga sută la sută. Important este să ieşim din cercul vicios când nu ne asumăm responsabilitatea pentru nimic, dar cerem totul. Da, cu riscul de a fi dezamăgiţi ulterior, trebuie să ieşim la vot. S-ar putea ca şi de această dată să alegem răul cel mai mic, dar, acceptând realitatea, e nevoie să fim activi, conştienţi. Eu voi vota pentru democraţie, europenizare şi drepturi. Deocamdată nu pot să spun că astfel voi alege nişte reprezentanţi necorupţi ai politicii autohtone. Cu corupţia vom mai avea de furcă încă mult şi bine. Pentru că la noi toată societatea e susceptibilă acestui flagel. Şi cei aleşi, dar şi cei care aleg…”