Cel mai precis ceas din lume, anunțat de către cercetătorii americani, la 22 ianuarie 2014, este capabil să nu varieze nicio secundă în 4,5 miliarde ani, Guinness Book 2015.
Ceasul atomic experimental, numit NIST-F2, este un proiect al cercetătorilor de la Joint Institute of Laboratory Astrophysics (JILA), fiind inițiat de către Universitatea din Colorado și Institutul Național al Standardelor și Tehnologiei din Statele Unite (NIST).
Potrivit livescience.com, pentru ceasul anatomic experimental, care nici nu va pierde, nici nu va câștiga o secundă în decursul a 4,5 miliarde de ani, cercetătorii americani au folosit ca element chimic stronțiul. Deși ceasul NIST-F2 are la baza atomi de stronțiu, referința internațională actuală are la bază atomii de cesiu. Cercetătorii americani speră totuși că noul ceas va contribui la modificarea referinței internaționale.
Predecesorul lui NIST-F2 este NIST F1, tot un ceas atomic folosit încă din 1999.
Directorul NIST din Statele Unite, Thomas O’Brian, a susținut că ceasul ultraprecis nu numai că va conduce la o mai bună utilizare a sistemelor GPS, dar probabil că va contribui pe viitor la lansarea unor aplicații pe care nici nu le-am putea concepe sau imagina în prezent. În plus, descoperirea are posibile implicații majore pentru o varietate de senzori care măsoară diverse forțe, precum gravitația, dar și câmpul magnetic și temperatura.
Ceasurile atomice mențin măsura timpului bazându-se pe durata unei secunde, corespunzând unui fenomen fizic care se reproduce cu regularitate. Ceasurile atomice se bazează pe frecvența întotdeauna constantă a luminii necesare pentru a face să vibreze un atom de cesiu — referința internațională actual—, spre deosebire de ceasurile mecanice care folosesc mișcarea unui pendul pentru a măsura ora.