Națiunile Unite trebuie să pună capăt „barbariei lui Putin”, scrie Times. Pe de altă parte, Consiliul de Securitate al ONU își arată neputința în fața comportamentului agresiv al Rusiei.
În opinia autorului, ostilitatea care domnește astăzi în cadrul ONU nu a mai fost înregistrată din 1960, când Nikita Hrușciov bătea cu pantoful său de biroul oval.
La reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU de săptămâna trecută, SUA au acuzat Rusia că aceasta din urmă comite o „barbarie” în bombardamentele sale din Alep. Iar Marea Britanie a declarat că Moscova este responsabilă de crimele de război din Siria ale regimului Assad, deoarece ajută „setea anormală de sânge” a „măcelarului” de la Damasc. În același timp, atunci când a luat cuvântul ambasadorul sirian, reprezentanții SUA, ai Marii Britanii și Franței au părăsit reuniunea Consiliului de Securitate al ONU.
Războiul din Siria și asediul orașului Alep demonstrează în mod clar nefuncționalitatea Națiunilor Unite, în special a Consiliului de Securitate. Există o gravă „nepotrivire” între sălbăticiile care au loc în teren, și eșecul puterilor mondiale de a ajunge la un acord de bază. Mai șocant este modul in care Rusia își foloseşte dreptul de veto pentru a bloca orice consens între Orient și Occident, precum și pentru a anula orice mișcare în direcția păcii, dacă aceasta dăunează intereselor sale naționale. Ce face Rusia seamănă foarte mult cu „obstrucționismul erei sovietice”, crede autorul.
„Acest lucru pune în pericol credibilitatea Consiliului de Securitate și rolul de arbitru în tot felul de conflicte”, se mai spune în articol.
Rusia, fiind una dintre cele cinci țări cu drept de veto în Consiliului de Securitate, utilizează acest drept ori de cate ori este nevoie să apere propriile încălcări ale dreptului internațional în Ucraina, să-i protejeze pe dictatorii marioneta sau reputaţia unor „tirani morţi”, precum Slobodan Miloşevici. Ea face asta pentru a-și menține poziția în regiunile care prezintă interes pentru ea, cum ar fi Balcanii și Orientul Mijlociu.
„Stagnarea în Organizația Națiunilor Unite a atins un punct critic”, afirmă editorialistul Times.
În același timp, Statele Unite ale Americii iau parte acum la cinci războaie – în Siria, Irak, Afganistan, Libia și Yemen, ca să nu mai vorbim despre războiul împotriva „ISIS” – şi, cel mai probabil, aceste conflicte vor fi o povară și pentru următoarea administrație americană.
„Pentru a reduce treptat la zero aceste conflicte, avem nevoie de o ordine mondială funcționala, nu de un bazar de precupețe, a căror vorbărie se termină întotdeauna cu rusescul „Niet”, după „care se varsă şi mai mult sânge pe câmpul de luptă”, subliniază Times.
Problema, potrivit autorului, se află în structura Consiliului de Securitate al ONU. Consiliul trebuie supus unei renovări majore. Dar nu este clar dacă membrii Consiliului de Securitate au dorinţa să facă ceva. Una dintre propunerile mai vechi prevede slăbirea dreptului de veto al Rusiei prin extinderea Consiliului de Securitate și aducerea numărul de membri permanenți la zece. În același timp, pentru un veto ar fi necesare cel puțin voturile a două state. În acest caz, diplomații occidentali ar avea ca scop să crească „prăpastia” dintre Moscova și Beijing, care uneori acționează ca „amici de drept de veto”.
O altă opțiune, și mai puțin probabilă, este un acord între cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate prin care dreptul de veto să se folosească doar în cazuri extreme.
ONU trebuie să devină un organism care funcționează, iar Alep este clar exemplu care vorbește despre necesitatea schimbărilor”, rezumă publicaţia Times.