După o încălzire rapidă la sfârșitul secolului al XX-lea, ca urmare a acumulării gazelor cu efect de seră, temperatura terestră nu s-a mai schimbat de atunci, fenomenul datorându-se curenților marini din Oceanul Atlantic, se arată într-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Washington din Seattle.
Au fost emise mai multe teorii pentru a explica acest aparent paradox scos în evidență de climato-sceptici pentru a pune la îndoială încălzirea climei. Printre aceste ipoteze, cercetătorii au enumerat efectele poluării, care ecranează razele soarelui, o revitalizare a activității vulcanice și chiar petele solare. Potrivit studiului, căldura nu rămâne la suprafața Oceanului Atlantic, ci coboară în adâncuri, transportată de ciclul natural al curenților.
„Multe studii realizate anterior s-au concentrat pe datele de la suprafața Pământului. Noi ne-am concentrat pe observații din adâncurile oceanelor”, afirmă Ka-Kit Tung, principalul autor al cercetării. Studiul arată că un curent, care se deplasează încet în Atlantic și care transportă căldura între cei doi poli, și-a mărit viteza la începutul acestui secol, trimițând căldura absorbită de apele de suprafață la 1.500 m adâncime.
„Această descoperire este o surpriză fiindcă teoria curenților, care împing căldura în adâncul oceanului, indica Pacificul ca sursă principală a lipsei de căldură”, adaugă cercetătorul. „Există curenți marini ciclici determinați de salinitatea apei care pot stoca o anumită cantitate de căldură în adâncul Atlanticului și în apele oceanice australe”, spune Ka-Kit Tung.
Când apa de la suprafața oceanului este mai sărată, ajunge să fie mai grea și coboară în adâncuri, ducând cu ea și căldura înmagazinată, explică el. Recentele măsurători efectuate în Atlanticul de Nord indică o salinitate record, iar apele adânci sunt mai calde. Potrivit datelor istorice, acești curenți se schimbă o dată la 30 de ani, alternanța ciclurilor determinând ape de suprafață mai calde sau mai reci, în funcție de căldura transportată în adâncuri.
Potrivit cercetătorilor din Seattle, încălzirea rapidă a climei din ultimele trei decenii ale secolului trecut ar putea fi pusă în proporție de 50% pe seama gazelor cu efect de seră, iar restul pe seama acestor curenți atlantici, care au păstrat căldură în apele de suprafață.
Studiul, realizat de Universitatea Washington din Seattle (nord-vestul Statelor Unite), a fost publicat în revista Science.