Preşedintele filipinez Rodrigo Duterte a declanşat un război fără precedent cu traficanţii de droguri, în care aproape 2.000 de suspecţi au fost ucişi de poliţişti sau de bande încurajate de şeful statului.
În fiecare noapte, în mahalalele din Manila şi alte oraşe apar noi cadavre, care sunt lăsate pe stradă cu bilete în care cetăţenii sunt avertizaţi să nu înceapă să consume sau să vândă droguri, potrivit BBC.
Dar lupta este dusă aproape exclusiv în zonele sărace. Cei omorâţi sunt zilierii, cei care conduc ricşe sau şomerii, oameni care trăiau din traficul de droguri. Iar cei care îi omoară îşi câştigă la rândul lor traiul în acest fel.
Printre asasinii plătiţi se numără şi Maria, o femeie micuţă şi emotivă, soţie şi mamă.
Face parte, alături de soţul ei, dintr-o echipă de asasini plătiţi în care mai sunt încă două femei. Aceste grupări sunt încurajate de preşedintele Duterte, care şi-a preluat mandatul acum două luni, iar înainte, ca primar în Davao City, era la fel de angajat în războiul drogurilor.
„Prima mea misiune a fost acum doi ani, într-o provincie din apropiere. Mi-a fost teamă şi aveam emoţii pentru că era prima dată”, spune ea.
În cele două luni de când Duterte a ajuns la putere Maria a mai omorât cinci oameni, împuşcându-i în cap.
Întrebată cine îi dă ordinul să ucidă, femeia răspunde: „Şeful nostru, poliţistul”.
Totul a început când soţul ei a fost plătit de un poliţist, implicat în traficul de droguri, să omoare un datornic. Apoi au urmat alte misiuni împotriva rău-platnicilor.
„La un moment dat au avut nevoie de o femeie… soţul meu mi-a dat mie sarcina. Când l-am văzut pe cel pe care trebuia să îl omor, m-am apropiat de el şi l-am împuşcat”, a povestit femeia.
Maria şi soţul ei provin dintr-un cartier sărac din Manila şi, înainte de aceste „contracte”, nu aveau o sursă stabilă de venit. Fiecare asasinat se plăteşte cu până la 20.000 de pesos (430 de dolari), care se împart între trei sau patru persoane. Pentru un filipinez sărac, e o avere, pentru care plăteşte însă scump.
În după-amiaza în care s-au întâlnit cu reporterul de la BBC, Maria şi soţul ei se grăbeau să se mute, pentru că nu mai erau în siguranţă.
Maria e terorizată de gândul că familiile celor ucişi ar putea să o găsească.
Nu mai poate nici să se retragă, pentru că şeful bandei a ameninţat că îi omoară pe cei care pleacă.
Îşi face griji şi pentru ce vor crede copiii ei.
„Nu vreau să se întoarcă împotriva noastră şi să spună că au putut să trăiască pentru că noi am omorât pentru bani”, spune ea. Deja băiatul cel mare îi întreabă pe părinţi cum de câştigă atât de mult.
Regretă alegerea făcută şi se simte înlănţuită. Merge la biserică şi cere iertare la spovedanie, dar nu îndrăzneşte să îi spună preotului ce a făcut.
Întrebată dacă crede că războiul lui Duterte are vreun sens, Maria răspunde: „Nu vorbim decât despre misiune, cum să o ducem la capăt. Când s-a încheiat, nu mai vorbim niciodată despre ea”.
Însă în timpul acesta îşi frânge mâinile şi ţine ochii strânşi, chinuită de gânduri pe care nu vrea însă să le împărtăşească.
Consumul de droguri – o pandemie în Filipine
Preşedintele Duterte promitea înainte de alegeri că va ucide 100.000 de infractori în primele şase luni de mandat, vizaţi fiind în special traficanţii de droguri. Susţine fără rezerve uciderea lor fără proces, arătând că vieţile lor nu contează.
Campania sa a început pe fondul consumului sporit de metamfetamină cristalizată, cunoscută sub termenul de „shabu” în Filipine şi de „crystal meth” în Occident.
Este uşor de obţinut şi dă dependenţă puternică. Un gram costă 22 de dolari. Poate fi fumată, injectată, inhalata sau dizolvată în apă şi oferă euforie instantanee, o evadare din viaţa mizeră din mahala sau un impuls pentru a duce la capăt munci grele, precum condusul unui camion de dimineaţă până seara.
În Filipine, drogul este produs cu tonele în laboratoare la scară industrială şi de acolo este distribuit în toată Asia.