Comunitatea internațională răsuflă ușurată după ce Coreea de Nord a ajuns la un acord cu Sudul, după incidentul de săptămâna trecută de la frontiera dintre cele două țări, când Phenianul a tras un obuz, iar sud-coreenii au răspuns cu focuri de artilerie.
Conflictul s-a încheiat fără ca noi ostilități să erupă, ba mai mult, cele două Corei s-au declarat dispuse să continue dialogul și să își consolideze relațiile, înghețate din anul 2010.
Ca rezultat, cea mai recentă rundă din jocul preferat al liderului nord-coreean Kim Jong Un – și anume să se joace cu nervii comunității internaționale – s-a încheiat cu o remiză, iar războiul cu care a tot amenințat zilele trecute nu s-a mai materializat, scrie Alexander Golts într-un articol publicat pe Moscow Times.
Golts este redactorul-șef al publicației online ruse Iezednevni Jurnal, care publică analize și interviuri cu personalități din domeniul securității și care adesea este critică față de acțiunile Kremlinului.
Amenințările cu războiul nuclear ale lui Kim Jong Un nu reprezintă o premieră. Anterior încăierării de la graniță, liderul de la Phenian a acuzat că un exercițiu militar comun între Statele Unite și Coreea de Sud, organizat în fiecare an, este un gest provocator pentru țara sa.
Manevrele respective, la care au participat 30.000 de trupe americane și 50.000 din partea Coreei de Sud, au inclus inclusiv scenarii de răspuns la o invazie ipotetică a armatei Phenianului.
Dictatorul nord-coreean a avertizat chiar și că va folosi o armă încă „necunoscută lumii”, dacă Washington și Seul nu renunță la exercițiile militare.
La rândul său, Coreea de Sud a amenințat că va „răspunde puternic” dacă va fi atacată. Tensiunile au continuat să escaladeze până când frontiera s-a transformat în scenariu de război.
În acel moment, lumea a înghețat. Faptul că Phenianul are arme nucleare a făcut ca schimbul de focuri să nu fie un simplu conflict local, arată Golts. Unii experți cred că rachetele Coreei de Nord pot ajunge chiar și până în Alaska.
În ceea ce privește Rusia, terenul pentru teste al Coreei de Nord se află la doar câteva sute de kilometri de frontiera acestei țări. Orice confruntarea din Peninsula Coreeană vine la pachet cu amenințări de securitate la adresa Rusiei.
Pe de altă parte, toate manevrele militare pe care le desfășoară Rusia în partea de est se referă la scenarii precum „o catastrofă ecologică” sau un val de mii de refugiați în eventualitatea unui război nuclear în Peninsula Coreeană.
Rusia reacționează timid
Totuși, Ministerul de Externe din Rusia – care este recunoscut pentru afirmațiile amenințătoare -, din diverse motive, a făcut o declarație extrem de timidă prin care a îndemnat cele două Corei să își păstreze calmul și să acționeze responsabil.
Și, din aceleași diverse motive, continuă Alexander Golts, Moscova nu s-a grăbit să condamne Phenianul pentru amenințările că va declanșa un război nuclear la frontiera Rusiei.
Firește, Moscova nu putea decât să se bucure că cineva înfruntă în mod direct Washingtonul și aduce în discuție posibilitatea unui conflict nuclear împotriva voinței Statelor Unite, susține jurnalistul specializat în problematici de securitate.
Însă acesta nu este singurul motiv pentru reținerea de care dă dovadă Kremlinul. O privire mai atentă dezvăluie că politica externă a Moscovei nu este atât de diferită de cea a Phenianului. Ambele țări acționează plecând de la convingerea că sunt unice, exclusiviste.
Rusia crede cu putere în excelența sa, iar acest lucru întărește credința în independența absolută a țării. Președintele Vladimir Putin susține cu mândrie că Rusia este una dintre puține țări din lume cu suveranitate absolută, cu alte cuvinte, alte țări nu o pot influența în niciun fel.
Ba mai mult, cetățenii Rusiei nu au niciun cuvânt de spus în procesul de luare a deciziilor, iar oficialii de la Kremlin au spus în repetate rânduri că liderii țărilor occidentale sunt prea dependenți de votanții lor.
În mod clar, nici dinastia Kim a Coreei de Nord nu este prea dependentă de nefericiții săi cetățeni. Dintr-un capriciu, dictatorul de la Phenian poate condamna până la ultimul nord-coreean la foamete pe viață sau aruncă țara într-un conflict nuclear.
„Nu mă atinge, sunt nebun!”
Sistemul de valori anti-occidentale pe care îl împărtășesc Moscova și Phenian face ca ambele state să fie impredictibile, subliniază Golts. De fapt, cine poate prezice acțiunile unor lideri care iau în calcul să își sacrifice nu doar cetățenii, ci și propriile vieți?, se întreabă acesta.
Pentru astfel de conducători, mândria – sau, după cum susțin unii specialiști, rezultatul unui complex de inferioritate – prevalează în fața bunăstării propriului popor.
Putin s-a simțit ofensat când Occidentul a ignorat interesele sale în timpul schimbării de putere de la Kiev și a răspuns prin anexarea Crimeii și declanșarea unui conflict în estul Ucrainei. Kim Jong Un a răspuns cu focuri de artilerie la propaganda Coreei de Sud.
Atât Moscova, cât și Phenianul, comentează specialistul, își „flutură” constant armele nucleare. Atât Kim Jong Un, cât și Putin – totuși într-o măsură mai mică – au reușit să transmită lumii întregi același semnal: „Nu mă atinge, sunt nebun!”.