Muntenegru se pregătește să devină cel de-al 29-lea și probabil cel mai problematic membru al Alianţei Nord-Atlantice (NATO), oficialii sperând ca acest lucru să se întâmple până la sfârșitul lunii. Reuniți vinerea trecută la Cetinje, deputații muntenegreni au ratificat aderarea țării lor la această alianță militară înființată după al Doilea Război Mondial și așteapă un pas similar din partea colegilor lor spanioli și olandezi. Ulterior, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, nu va trebui decât să adreseze o scrisoare oficială de aderare, care ar putea avea loc până la summitul de la Bruxelles, programat pentru 25 mai.
Al șaptelea val de extindere ar putea aduce în NATO unul dintre cei mai problematici și vulnerabili aliați. Motivele sunt diverse, scrie jurnalistul rus Leonid Berșidski pe blogul său de pe site-ul Bloomberg.
În primul rând, Muntenegru, cu numai 2.080 de militari, va avea al doilea cel mai mic contingent în cadrul Alianței, după Luxemburg, care numără 900 de militari. De asemenea, Muntenegru va fi membrul NATO cu cel mai mic buget al Apărării, stabilit pentru acest an la 50 de milioane de euro, adică 1,3% din PIB. Albania, țara vecină, alocă 100 de milioane de euro apărării, iar Luxemburgul, cel mai mic membru al Alianței, aproximativ 250 de milioane de euro. În pofida presiunilor administrației Trump asupra creșterii bugetelor pentru apărare ale aliaților la 2% din PIB, oficialii americani și din NATO nu par îngrijorați de incapacitatea statului muntenegrean de a atinge această țintă.
În al doilea rând, teritoriul muntenegrean nu este atât de relevant strategic pe cât se afirmă. Atunci când s-a pus pentru prima oară în discuție aderarea Muntenegrului la NATO, unii analiști au semnalat că Alianța își va asigura astfel prezența pe întreaga coastă a Mării Adriatice. Însă chiar și dacă numai Italia ar fi fost singurul membru NATO din zona Adriaticii, această mare îngustă ar fi fost o capcană pentru orice forță inamică.
În al treilea rând, opinia publică din Muntenegru este împărţită în două pe tema aderării la NATO, departe de entuziasmul întâlnit cândva în Polonia, Ungaria sau Cehia. Sârbii, care reprezintă 28% din populaţia ţării, preferă apropierea de Rusia şi vede cu îngrijorare aderarea la Alianţă. Dominaţi de ideile panslavice, liderii acestei minorităţi au contribuit la întărirea prezenţei economice a Rusiei în Muntenegru. Astfel, în pofida sancţiunilor occidentale aplicate după anexarea Crimeei la Rusia, în martie 2014, ruşii acoperă 22% din piaţa turistică a Muntenegrului, deţin numeroase proprietăţi şi o treime din companiile acestei ţări.
Moscova a reacţionat dur și a tras mai multe pârghii – începând de la expansiunea economică până la urzirea unei lovituri de stat – pentru a împiedica aderarea Muntenegrului la NATO, însă Alianța a făcut totul ca procesul să ajungă la bun sfârşit. De ce?
Tocmai această sensibilitate a Rusiei faţă de dosarul muntenegrean a dus la ambiţionarea NATO. Atrăgând în componenţa sa o ţară în care Rusia are o prezenţă puternică, NATO face o mişcare simbolică, notează Karl-Heinz Kamp de la Academia Federală pentru Politică de Securitate a Germaniei.
Rusia primeşte astfel un mesaj politic, şi anume că NATO nu renunţă la „politica uşilor deschise“ şi refuză să cedeze presiunilor asupra dreptului la liberă alegere, apreciază politologul german.
Dincolo de acest mesaj, NATO îşi continuă dansul cu Rusia pe tema extinderii în fostele republici sovietice. Aderarea Muntenegrului menţine vii speranţele Georgiei şi Ucrainei, ambele victime ale agresiunii ruse. Estonia, Letonia şi Lituania, alte trei foste republici sovietice, au 13 ani deja de când stau la adăpostul Alianţei.