Betonul roman este mai rezistent decât cel contemporan, chiar și după 2.000 de ani. Oamenii de știință au rezolvat misterul acestei solidităţi impresionante.
Conform acestor cercetători, betonul utilizat pentru unele ziduri romane vechi a fost realizat dintr-un amestec de var nestins (oxid de calciu), apă de mare, cenușă vulcanică și roci, scrie Rador.
Această combinație determină o anumită reacție, numită după orașul italian Pozzuoli din regiunea Napoli „possolanic reaction”. Cercetătorii au descoperit acum că elementele care compun cenuşa vulcanică reacționează cu apa de mare, având ca rezultat întărirea materialului.
Aşadar, în loc să se erodeze, în special în prezența apei de mare, materialul pare să câștige rezistenţă în comparaţie cu betonul modern pe care valurile marine îl erodează.