O mână de oameni din județul Timiș se pot numi „iohaniști” cu acte în regulă. Este vorba de locuitorii satului Iohanisfeld, tradus și „câmpul lui Ioan”. Istoria satului aflat la granița cu Serbia începe în anul 1805, relatează Adevarul.
La aproximativ un secol de la începutul colonizării Banatului, şvabii care locuiau în localităţile Jimbolia sau Lenauheim s-au mutat în zona în care groful (contele) Johann Buttler deţinea pământ. După ce au arendat terenurile de la Johann Buttler, şvabii veniţi în zonă au început construcţia satului, pe care l-au denumit Johannesfeld (câmpul lui Ioan), în cinstea grofului Johann Buttler.
La numai doi ani de la înfiinţarea satului, coloniştii stabiliţi la Johannesfeld au construit şi şcoala, biserica fiind construită în 1833.
Potrivit viceprimarului comunei, Vasile Valentin Pascu, odată cu venirea comuniştilor la putere şi reorganizarea administrativă din zonă numele satului Iohannesfeld a fost schimbat în Ionel, după numele gării din localitate. În 2008, satele din subordinea comunei Otelec au fost reorganizate, iar Ionel a revenit la denumirea inițială.
„În 1968 Ionelul s-a alipit de comuna Uivar. În 2008, când am înființat din nou comuna Otelec, Consiliul Local a hotărât să revină la denumirea veche. Am zis să nu mai fie Ionel, să fie Iohanisfeld”, a precizat viceprimarul Vasile Valentin Pascu.
În perioada în care satul a fost colonizat, acolo trăiau 1700 de nemți. După Revoluție, au mai rămas trei nemți în sat.
„Am fost două luni în Germania și nu mi-a plăcut. Acolo trec 100 de oameni pe lângă tine și nu îți spune nimeni nimic. Nu îmi place acolo. Aici mai vorbesc nemțește cu Toni și cu Yuri (cei doi frați germani care au mai rămas în sat – n. red.)”, mărturisește Rozina Vainhart, singura femeie de etnie germană care mai trăiește în Iohanisfeld.