Noi cercetări realizate cu instrumentul HARPS (High Accuracy Radial velocity Planet Searcher), al Observatorului Austral European (ESO), au evidențiat o serie de modificări neașteptate ale enigmaticelor pete strălucitoare care apar în diferite puncte de pe suprafața planetei pitice Ceres, după cum informează pagina web a acestei organizații.
Astfel, pe lângă variațiile de luminozitate, considerate firești, ca urmare a rotației planetei în jurul propriei sale axe, au fost depistate și alte modificări, sugerând că materia din care sunt formate petele ar fi volatilă și s-ar evapora atunci când este luminată de Soare.
Ceres este cel mai mare corp ceresc din Centura de Asteroizi, un inel de roci de dimensiuni foarte diverse care se află între Marte și Jupiter. Având un diametru de aproximativ 1.000 de kilometri, este singurul dintre aceste obiecte care poate fi catalogat drept planetă pitică, explică ESO. Ceres, după cum se știe, are apă în abundență, dar, deocamdată, nu se cunoaște dacă elementul lichid are sau nu legătură cu petele luminoase. În egală măsură, nu se știe de unde vine energia care provoacă fluxul continuu al acestei materii către suprafață.
Acest corp ceresc este monitorizat, de peste un an de zile, de sonda Dawn, a Agenției spațiale americane (NASA), care a realizat deja hărți detaliate ale suprafeței lui Ceres. Unele dintre cele mai mari surprize furnizate de datele de la Dawn a fost descoperirea unor pete foarte strălucitoare, capabile să reflecte o cantitate de lumină mult mai mare decât zonele întunecate. Majoritatea acestor pete se găsesc în interiorul craterului Occatur și sugerează că planeta pitică ar putea fi o lume mult mai activă decât cea mai mare parte a asteroizilor din jurul ei.
Ceres face o rotație completă în jurul axei sale în nouă ore, iar calculele au arătat că efectele acesteia asupra mișcării petelor strălucitoare ar fi foarte mici, de ordinul a 20 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, au putu fi măsurate, prin intermediul spectrografului de mare precizie HARPS, instalat pe telescopul de 3,6 metri din La Silla (Chile).
Echipa de cercetători de la ESO a ajuns la concluzia că, atunci când petele din craterul Occator sunt luminate de Soare, se formează un „penaj” care reflectă foarte eficient lumina, dar care se evaporă repede, își pierde calitățile reflectorizante și produce modificările recent observate. Dacă această explicație se va confirma, ar însemna că planeta Ceres este foarte diferită de Vesta și de restul corpurilor cerești din Centura de Asteroizi.
ESO este principala organizație interguvernamentală de astronomie din Europa și este cel mai productiv observator astronomic din lume. Susținut de 16 state și având sediul central în Germania, ESO gestionează trei observatoare astronomice de clasă internațională în Chile: La Silla, Paranal și Chajnantor.