Dezvoltarea continuă a omenirii implică şi goana după noi surse de energie, chiar dacă o parte dintre acestea se constituie în factori de risc pentru sănătatea mediului înconjurător şi siguranţa oamenilor. Unele dintre aceste surse controversate de energie şi combustibili sunt şi gazele de şist.
Prin definiţie, gazele de şist sunt de fapt gaze naturale situate în zăcăminte aflate la mare adâncime, „captive” în straturile de şisturi. Foarte rar, aceste gaze se găsesc şi în straturi de cărbune. Gazele de şist se găsesc în zăcăminte situate la adâncimi mai mari decât zăcămintele de gaze naturale. Deoarece arderea acestui gaz are un impact de poluare mai mic decât al cărbunelui sau petrolului, extragerea şi prelucrarea sa comportă riscuri deosebit de mari la adresa mediului înconjurător. Spre exemplu, o singură operaţiune de foraj şi exploatare necesită peste 10 milioane de litri de apă.
Cu toate acestea, gazele de şist încep să fie folosite din ce în ce mai mult pe plan mondial şi în special în Statele Unite, ţara care investeşte cel mai mult în tehnologii destinate gazelor de şist.
Spre exemplu, dacă în anul 2000 gazele de şist ofereau doar 1% din totalul producţiei de gaze naturale din Statele Unite, în anul 2010, circa 20% din producţia de gaze din SUA provenea din zăcăminte de gaze de şist. Mai mult decât atât, Administraţia Energetică a SUA, declara recent că până în jurul anului 2035, circa 46% din producţia de gaze naturale din această ţară va proveni din gaze de şist.
Cu toate că multe ţări deţin rezerve importante de gaze de şist, până în anul 2013 doar Statele Unite, China şi Canada produceau astfel de gaze în cantităţi comerciale, deci profitabile.
Conform estimărilor din prezent, cele mai mari zăcăminte de gaze de şist din lume se află în China, care deține 36,5 trilioane de metri cubi. Pe poziția secundă în lume se situează SUA, care deține 24,4 trilioane de metri cubi de gaze de șist.
Argentina, cu peste 21 de trilioane și Mexic, cu aproape 20 de trilioane, sunt statele de pe următoarele poziții în lume.
În Europa se află zăcăminte de astfel de gaz de peste 10 trilioane de metri cubi, însă configuraţia terenului şi a reliefului geologic din Europa este mult diferită comparativ cu cea din SUA, ceea ce face ca exploatarea gazelor de şist din Bătrânul Continent să fie cu mult mai costisitoare şi mai riscantă pentru mediul înconjurător.
Cele mai mari rezerve de gaze de şist din Europa sunt deţinute de Polonia care are zăcăminte în valoare de peste 5 trilioane de metri cubi, pe locul doi este Franţa, cu aproape trei trilioane, şi pe trei este România, cu 1,5 trilioane, conform unui raport din anul 2013.
La consumul actual pe care-l are România, dacă ar fi exploatate, rezervele de gaze de șist i-ar permite să aibă o autonomie de cel puțin 120 de ani, aici scoțând din calcul rezervele de gaze naturale.
Exploatarea masivă a gazelor și a petrolului de șist, în special în SUA, au contribuit la căderea masivă a cotațiilor țițeiului în ultimele 7 luni, perioadă în care barilul a pierdut peste 60% din valoare.
Totuși, cel puțin în cazul petrolului de șist, actualele prețuri nu mai sunt rentabile pentru extracții, așa că în SUA deja au început să se simtă primele consecințe, mai multe companii reducându-și masiv producția.