Recentele atacuri din Franţa şi Germania fac parte din strategia Statului Islamic de a crea ura împotriva musulmanilor în ţările europene şi de a radicaliza cât mai mulţi musulmani de pe continent. Iar retorica războinică a liderilor europeni mai mult ajută organizaţia teroristă.
Este opinia lui Gwynne Dyer, jurnalist, istoric şi specialist în relaţii internaţionale, publicată într-un editorial pe site-ul Vox Europe.
„Ţara noastră este în război”, spunea preşedintele francez Francois Hollande pe 26 iulie, după ce un preot a fost ucis într-o biserică de doi adepţi ai Statului Islamic. Este genul de lucru pe care liderii se simt obligaţi să îl spună în vremuri ca acestea, însă transmite mesajul greşit, susţine autorul articolului.
Avioanele de luptă ale Franţei deja bombardează Statul Islamic în Siria, iar asta se poate numi un fel de război. Însă nu despre acest lucru vorbea preşedintele Hollande. El spune că Franţa este cumva în război la ea acasă. „Democraţia noastră este ţintă şi va fi scutul nostru. Să rămânem uniţi. Vom câştiga acest război”, a continuat liderul de la Paris.
Poporul francez are cu siguranţă nevoie de încurajare, pentru că încă este în şoc după ce un terorist islamist a omorât 84 de oameni la Nisa. Însă cuvintele sunt alese greşit, pentru că, dacă francezii sunt în război la ei acasă, atunci cu cine sunt în război? Răspunsul evident este „cu francezii musulmani”. Ceea ce e, desigur, exact concluzia la care îşi dorea Statul Islamic să ajungă poporul francez, spune jurnalistul.
„Nu spun că cei doi adolescenţi musulmani induşi în eroare care au comis atacul (din biserică – n.red) – ambii născuţi în Franţa – erau conştienţi de strategia Statului Islamic în Europa.
Jihadiştii ştiu ce vor
Însă bărbaţii care stabilesc politicile ISIL şi controlează site-urile islamiste ce-i îndeamnă pe tinerii musulmani europeni să comită aceste acte teribile ştiu foarte bine ce vor. În Franţa, vor să stimuleze ura împotriva musulmanilor, să întoarcă majoritatea împotriva minorităţii defavorizate şi să asigure victoria pentru Marine Le Pen, liderul Frontului National neo-fascist, anti-musulmani şi anti-imigranţi, la alegerile prezidenţiale de anul viitor”, precizează Dyer.
Dacă atacurile teroriste îi radicalizează pe creştini şi duc la o violenţă extinsă împotriva musulmanilor, Le Pen chiar ar putea deveni viitorul preşedinte al Franţei, avertizează acesta.
Strategia Statului Islamic este aceeaşi şi în Germania, chiar dacă în această ţară există mai puţin sol fertil pentru extremismul islamist: destul de puţini musulmani germani sunt arabi, iar ISIL este o organizaţie arabă.
Tânărul afgan care a rănit cu toporul cinci oameni într-un tren din apropiere de Wurzburg şi azilantul sirian care s-a aruncat în aer în faţa unui festival muzical din Ansbach şi a rănit 15 persoane – amândoi juraseră credinţă Statului Islamic.
Însă tânărul german, cu origini iraniene, de 18 ani, care a omorât nouă oameni în Munchen, avea probleme psihice şi era obsedat de atacurile din şcoli şi teroristul norvegian Andreas Breivik.
De asemenea, solicitantul de azil sirian care a ucis cu maceta o femeie poloneză o cunoştea pe victimă, iar Poliţia a spus că, probabil, a fost vorba despre „o crimă pasională”.
Totuşi, ambii bărbaţi erau, de asemenea, musulmani, aşa că în mintea multor germani totul a fost un val de acte teroriste islamiste.
Dar de ce vrea Statul Islamic să stârnească ura împotriva musulmanilor în ţările europene? Pentru că asta va radicaliza mai mulţi musulmani europeni şi ar putea aduce la putere lideri care vor să pornească „un război asupra islamului”.
Ideologia Statului Islamic spune că toată lumea musulmană este atacată de diabolicul Occident şi doar ISIL o poate apăra cu succes. Doar dacă audienţa din lumea arabă crede această minciună ar putea Statul Islamic să câştige sprijin şi, poate, în cele din urmă, obţine puterea politică în naţiunile arabe.
De aceea a greşit Francois Hollande când a spus că Franţa e în război la ea acasă. Cuvintele contează. De aceea se pot aştepta şi Statele Unite la atacuri islamiste în octombrie. Nu ar trebui să fie prea mari pentru ca milioane de americani să se îndrepte spre Donald Trump, iar nimic nu i-ar satisface mai mult pe cei de la ISIL decât Trump preşedinte al SUA.