Gazda preşedintelui chinez Xi Jinping din aceste zile, premierul britanic David Cameron, afirmă sus şi tare că Marea Britanie nu are niciun motiv de a se căciuli în faţa Beijingului.
Cu toate acestea, în ultimul an, Cameron a afişat o atitudine mai mult decât binevoitoare în faţa Beijingului, iar fastul cu care liderul chinez este primit zilele acestea la Londra stârneşte îngrijorare în rândul partenerilor de la Washington, remarcă revista Market Watch.
Un prieten special
„Nu văd niciun motiv pentru care să nu întreţinem o relaţie foarte specială, în care să fim un partener puternic al Chinei, pe măsură ce economia chineză se dezvoltă, iar China se afirmă ca o putere mondială”, a declarat premierul britanic săptămâna trecută.
Dar apropierea Regatului Unit de Beijing este privită în mod critic de către partenerii tradiţionali ai Marii Britanii, în special de către Statele Unite.
În martie, un oficial american declara că participarea britanicilor în proiectul Băncii Internaţionale de Investiţii a Asiei (AIIB), demonstrează faptul că Londra se acomodează constant cu tendinţele de şefie manifestate de Beijing la nivel global.
Dar Londra are şi interese directe în a cultiva o relaţie cât mai strânsă cu liderii din China, şapte puncte fierbinţi aflându-se pe agenda discuţiilor dintre cei doi lideri.
Între Brexit şi Beijing
În primul rând, ameninţarea ieşirii din Uniunea Europeană a Marii Britanii pune sub semnul întrebării şi relaţiile comerciale şi financiare care se vor derula pe viitor între Europa şi Regatul Unit.
Marea Britanie este cel mai important partener comercial al ţărilor din zona euro, dar acest aspect păleşte în faţa slăbiciunii manifestate de economiile din cadrul uniunii monetare.
Relaţiile comerciale ar avea de suferit în cazul unui Brexit rezultat în urma referendumului programat de britanici în 2016 sau 2017. În acest caz, China devine o ancoră bună pentru a nu lăsa economia britanică să plutească în derivă.
Yuanul câştigă teren
Nu este greu de remarcat că valuta Chinei se afirmă tot mai pregnant în cadrul tranzacţiilor internaţionale, pe măsură ce Beijingul forţează o intrare în coşul valutelor de rezervă al FMI.
Este lesne de înţeles că un centru financiar precum Londra nu poate ignora evoluţia ascendentă a yuanului, prin urmare interesul lumii financiare din Canary Wharf este exprimat şi de membrii guvernului Cameron.
Nu trebuie uitat că planurile Beijingului de a emite o serie de obligaţiuni de stat în yuani pe piaţa internaţională vizează tocmai Londra ca punct iniţial de lansare, iar acest lucru agită şi mai mult spiritele în rândul bancherilor englezi.
În acelaşi timp însă, cabinetul Cameron se confruntă cu o critică acerbă din partea industriei metalurgice autohtone care acuză guvernul de la Londra că a deschis porţile importurilor de oţel ieftin din China punând în pericol mii de locuri de muncă.
Rămâne de văzut în ce măsură Cameron va reuşi să găsească un echilibru, chiar şi fragil, între criticile venite de la firmele din industria metalurgică şi influenţa lumii financiare din Londra.
Investiţii masive
Odată cu deschiderea porţilor pentru capitalul chinez, investit în proiecte ambiţioase de infrastructură, britanicii se bucură de atragerea altor investiţii străine în ţară făcute de diverse agenţii şi fonduri americane, europene sau asiatice.
Câteva voci critice s-au auzit şi în acest domeniu, în condiţiile în care infuzia de capital străin a ridicat şi ştacheta pentru investitori, dar, ce-i drept, politica aceasta data dinainte ca David Cameron să obţină primul mandat în fruntea guvernului.
Fuziune la rece
Declinul sectorului energiei nucleare din Marea Britanie nu mai este un secret pentru nimeni de câteva decenii.
Din acest punct de vedere, preţul de câteva miliarde de lire anunţat de China National Nuclear Corporation şi China General Nuclear Power Group pentru preluarea unui pachet minoritar din centrala nucleară Hinkley reprezintă o sursă nesperată de venituri pentru guvernul britanic.
Dilemă grea
În acelaşi timp, serviciile secrete britanice trebuie să verifice la sânge dacă intrarea companiilor din China în sectorul energiei nucleare din Marea Britanie nu constituie pentru Beijing un avantaj nesperat în eventualitatea tensionării relaţiilor Chinei cu alţi parteneri strategici ai Londrei: SUA şi Japonia.
În esenţă, este aceeaşi dilemă de care s-au izbit oficialii de la Washington după ce Beijingul a ajuns să deţină cea mai mare parte din datoria publică a Statelor Unite.
Rezervă de lire
Nu poate fi ignorat nici faptul că rezervele valutare ale Chinei includ şi o masă monetară semnificativă de lire sterline, ceea ce dă valoare monedei britanice pe piaţa din regiune.
Chiar dacă Banca Angliei nu are o politică făţişă referitoare la utilizarea monedei sale ca monedă de rezervă, atenţia acordată lirei de oficialii din Banca Populară a Chinei este un element pozitiv în dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări.
Ton îmblânzit
Dincolo de interesele financiare ale Marii Britanii în relaţia cu China, o domolire a tonului pe tema încălcării Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului de către Beijing ar putea fi privită şi ca o poziţie spăşită a Londrei.
Decenii în şir, autorităţile comuniste de la Beijing au învinovăţit ocupaţia britanică din secolul al XIX-lea de încurajarea consumului de opiu în rândul populaţiei chineze.
Chiar dacă învinuirile nu au fost niciodată acceptate pe deplin de către britanici, lamentarea Beijingului ar putea avea ca efect o domolire a tonului Londrei în privinţa libertăţilor civile îngăduite de puterea din China.