Nicio ipoteză nu poate fi exclusă în această etapă, însă comportamentul imprevizibil al zborului MS804 EgyptAir dinainte să se prăbuşească, joi, în Marea Mediterană sugerează o cauză mai degrabă umană decât tehnică ori o combinaţie a celor două.
Este părerea unor experţi în aviaţie chestionaţi de Associated Press, care 3 prezintă posibile scenarii.
Autorităţile elene afirmă că avionul a virat 90 de grade la stânga, iar apoi 360 de grade la dreapta, după care s-a prăbuşit în Marea Mediterană, scrie agenţia americană, care precizează că aceste scenarii, prezentate de experţi, au la bază traiectoria imprevizibilă a avionului.
Luptă în cockpit
Virajele aeronavei sugerează un fel de luptă în cabina piloţilor, declară Philip Baum, un redactor la Aviation Security International.
El afirmă că piloţii ar fi putut să încerce să preia controlul asupra unei aeronave afectate de o explozie, ca în 1976, când două bombe au explodat la bordul unui avion cubanez de linie, după ce a decolat din Barbados, iar pilotul a încercat să-l îndepărteze de o plajă.
Sau aceştia ar fi putut lupta cu cineva care încerca să preia controlul asupra aeronavei.
„Ar fi putut să fie o luptă, în cabina piloţilor, între membrii echipajului, unul sinucigaş, iar celălalt nu. Sau cu un pirat al aerului care încerca să obţină acces la comandă”, declară Baum.
Zborul 2069 British Airways de la Londra la Nairobi a intrat în picaj, în 2000, şi a pierdut 10.000 de picioare (3.048 metri) altitudine, după ce un pasager cu probleme mentale a intrat în carlingă şi a preluat controlul. El a fost imobilizat, iar membrii echipajului au stabilizat avionul.
Însă armata egipteană a anunţat că n-a primit niciun mesaj de alarmă de la pilot în noaptea de miercuri spre joi. Dacă ar fi avut loc o luptă pentru preluarea controlului asupra comenzilor de zbor, lipsa alertei ar fi de înţeles, apreciază Baum.
„Ultimul lucru la care te gândeşti atunci când lupţi este să trimiţi un semnal de alarmă”, spune el. „Primul lucru la care te gândeşti este să încerci să reiei controlul asupra avionului”, adaugă el.
Impact brusc
Altă posibilitate este ca avionul să fi fost lovit de un obiect exterior care l-a făcut să se prăbuşească, declară Philip Butterworth-Hayes, un expert în sisteme aeronautice.
„Ar fi putut să fie lovit de o rachetă sau o dronă (avion fără pilot). Ceva îl loveşte şi-i schimbă cursul”, îşi explică el ipoteza.
Hans Kjall, de la Nordic Safety Analysis Group din Suedia, consideră acest scenariu „puţin probabil”.
El apreciază că, data fiind poziţia aeronavei deasupra Mării Mediterane, un tir de rachetă ar fi necesitat un sistem militar sofisticat. „Ai avea nevoie de o rachetă lansată din mare”, spune Kjall.
El apreciază că, dacă ar fi avut loc un atac asupra avionului, este mai probabil ca acesta să se fi petrecut în interiorul aeronavei, de exemplu un „act de terorism”.
Defecţiune tehnică şi eroare umană
Toţi experţii apreciază că este prea devreme să fie exclusă vreo ipoteză. Însă Butterworth-Hayes afirmă că este dificil de imaginat că prăbuşirea a fost provocată de un incident tehnic.
„Nu pot să mă gândesc la o defecţiune tehnică. Pentru că există trei sisteme de control al zborului”, spune el. „Chiar dacă cedează toate, pilotul tot poate să piloteze avionul, îl poate menţine drept şi la nivel”.
Kjall apreciază că, dacă avionul s-a prăbuşit din cauza vreunei defecţiuni a sistemelor, acest lucru s-a întâmplat în combinaţie cu factorul uman.
Acest scenariu poate avea loc dacă sistemele de navigaţie transmit „informaţii eronate către cockpit şi păcălesc piloţii să efectueze manevre greşite”, afirmă el.
Cel mai cunoscut exemplu de prăbuşire legată de o defecţiune a sistemelor este zborul 447 Air France, care a dispărut de pe radare pe când se afla deasupra Oceanului Atlantic în timp ce efectua o legătură din Brazilia către Franţa, în 2008. O furtună, date eronate şi o eroare umană au jucat toate un rol în aceasta catastrofă.
David Learmount, un redactor consultant de la Flight Global, afirmă că o asemănare cu prăbuşirea avionului Air France – care poate fi sau nu relevantă – este că „ambele au avut loc în mijlocul nopţii”.
„Atunci oamenii se află la cel mai scăzut nivel de performanţă posibil”, notează el. „Orice s-ar întâmpla, piloţii nu sunt la fel de ageri cum ar fi fost în mijlocul zilei”, subliniază consultantul.