Ce se va întâmpla în următoarele zile după referendumul de joia viitoare din Marea Britanie, dacă alegătorii spun „da” ieşirii din UE?
Sondajele arată că nu este deloc exclus că votanţii să aleagă ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, se discută foarte puţin despre care ar putea fi consecinţele imediate ale votului crucial, susţine Emran Mian, directorul Social Market Foundation, autorul mai multor cărţi şi editorialist la diverse publicaţii britanice.
Concentrarea mai mare este pe modul în care ar urma să acţioneze câteva instituţii cheie – Banca Angliei, ministerele şi instituţiile UE -, decât dacă premierul David Cameron îşi va da sau nu demisia, scrie Mian într-un editorial publicat de The Telegraph.
Banca Angliei
Guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, a recunoscut că instituţia să are un plan de urgenţă. În cazul unui vot în favoarea Brexit, bancherii se aşteaptă ca valoarea lirei sterline să se prăbuşească peste noapte, iar declinul să continue în dimineaţa zilei de vineri.
Banca Angliei nu a mai intervenit în cursul valutar al lirei sterline din 1992. Însă după referendum Banca ar putea intră în acţiune, folosindu-se de propriile rezerve valutare şi de cele ale Executivului de la Londra.
Ministerele britanice
Este mai puţin probabil că aceste instituţii să ia măsuri imediate. Până la urmă, Marea Britanie nu va ieşi instantaneu din UE dacă cetăţenii votează pentru Brexit. Legile şi politicile comune cu UE pot rămâne valabile până când negocierile asupra termenilor de ieşire sunt mult mai avansate.
De altfel, poziţia oficială a Guvernului este că Regatul să rămână în Uniune, aşa că eforturile au fost mai degrabă spre promovarea acestei idei decât spre pregătiri pentru un eventual rezultat opus.
În această privinţă, referendumul pe Brexit este foarte diferit faţă de cel privind independenţa Scoţiei, din septembrie 2014, când Guvernul scoţian măcar şi-a făcut planuri pentru o schimbare de statut.
Totuşi, sunt cel puţin trei aspecte în privinţa cărora analiştii se aşteaptă că Guvernul să aibă ceva de spus.
Primul se referă la situaţia cetăţenilor britanici care trăiesc în statele membre UE. În vinerea următoare votului, nu va exista nicio rezoluţie care să spună clar că aceştia pot sta acolo ca până acum şi, tocmai din această cauză, oamenii îşi vor face griji şi vor fi cuprinşi de nelinişte.
Ministerul de Externe va oferi o serie de informaţii utile pentru cetăţenii de peste hotare, iar consulatele din ţările respective vor deschide linii telefonice speciale pentru a-i ajută pe britanici să-şi rezolve problemele.
Peste 1,3 milioane de britanici s-au mutat în alte ţări ale Uniunii Europene – 309.000 dintre ei trăiesc în Spania, 255.000 în Irlanda, iar 185.000 în Franţa. De asemenea, locuitorii Marii Britanii au călătorit în UE, în 2014, de 44 de milioane de ori, fie pentru relaxare sau pentru a-şi vizită prietenii, fie în scop de afaceri, fără să aibă nevoie de viză.
Următoarea chestiune pusă în discuţie va fi legată de cetăţenii UE care trăiesc în Marea Britanie. Nici pentru ei nu se va schimba ceva imediat, iar Guvernul va trebui să facă o declaraţie în acest sens, asta pentru că un număr mare din angajaţii sectorului public sunt din Uniunea Europeană. Câţiva cetăţeni europeni s-ar putea gândi să plece, însă, având în vedere că ulterior le va fi mai greu, legal, să se întoarcă, numărul celor care ar părăsi UK se aşteaptă să fie limitat.
În al treilea rând, va exista un sentiment de nesiguranţă în rândul firmelor care fac comerţ. Probabil că Guvernul va discuta cu reprezentanţii firmelor, dacă nu vineri, atunci în zilele următoare, despre faptul că statutul Marii Britanii va rămâne neschimbat pe termen scurt.
La puţin timp după aceste discuţii, indiferent cine va fi premier, va trebui să numească mai mulţi specialişti care să poarte negocierile pe partea de comerţ cu UE şi alţi parteneri importanţi.
Uniunea Europeană
Instituţiile care ar trebui, în special, urmărite cu atenţie începând de vineri sunt chiar cele ale Uniunii Europene. Este datoria Londrei să invoce Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona privind funcţionarea UE şi să înceapă negocierile pentru ieşire. Însă Bruxelles-ul ar putea să grăbească acest pas, dacă, de exemplu, vineri dimineaţă şi-ar anunţă echipa de negocieri şi ar înfiinţa linii roşii pentru discuţii.
De asemenea, legitimitatea europarlamentarilor britanici şi a funcţionarilor din Comisia Europeană ar fi imediat pusă la îndoială de cei rămaşi în UE. De ce ar avea ei ceva de spus, dacă sunt pe picior de plecare şi nu vor fi aici să suporte consecinţele?, s-ar putea întreba unii.
Deci este posibil că alte state membre să înceapă discuţii fără reprezentanţi ai Marii Britanii, acolo unde nu este nevoie de unanimitate pentru a lua decizii.
În imaginea de ansamblu, toate acestea ar putea părea destul de neimportante peste 10-20 de ani, însă, vineri dimineaţă, după referendum, vor fi probleme fierbinţi care vor avea nevoie de răspunsuri.