Adolescenta Rusul s-a trezit, într-o dimineață, singură în pat. Tocmai a fost părăsită de noul ei soț, după un mariaj care a durat puțin peste trei ore. Așa își începe BBC o amplă anchetă despre implicarea clericilor musulmani irakieni în rețelele locale de prostituție și trafic de copii.
Clericii se folosesc, în acest sens, de o practică religioasă controversată cunoscută sub numele de „mariaj de plăcere”.
Tânăra Rusul nu e nici măcar la primul ei „mariaj” de acest fel. Nu a fost nici al doilea, al treilea sau al patrulea. De fapt, a fost căsătorită de atât de multe ori, încât nu mai ține minte numărul „mirilor” ocazionali pe care i-a avut.
Primul „soț” a fost un bărbat întâlnit pe o stradă din Baghdad care a curtat-o mai multe săptămâni la rând, până când adolescenta i-a acceptat cererea în căsătorie. Rusul visa la un bărbat care să o scoată din mizerie.
Ceremonia nupțială a fost una scurtă – clericul a recitat câteva fraze, apoi i s-au oferit 250 de dolari, pe post de „zestre de nuntă” și i-a fost înmânat un contract nupțial pe care să-l semneze.
Fiind analfabetă, Rusul a mers pe încredere. Și a semnat.
După doar câteva minute, „mirele” a dus-o într-un apartament situat în apropiere cu scopul de a „consuma căsătoria”.
Peste alte câteva săptămâni, soțul a dispărut definitiv din viața ei.
În realitate, adolescenta irakiană semnase în favoarea unui așa-numit „mariaj de plăcere”, un artificiu prin care religia islamică permite comiterea unui act sexual și care de fapt ocolește legea penală.
Clericul îi administrează fetei inclusiv tratament contraceptiv, pentru a nu rămâne gravidă.
„Este un fenomen extrem de răspândit aici. Sunt multe alte fete care se află în aceeași situație ca mine”, a spus tânara irakiană.
Din 10 clerici abordați de un reporter BBC incognito, opt au fost de acord cu aranjarea unui astfel de mariaj.
Din cei opt clerici, doi au acceptat să îi găsească reporterului o „mireasă” de nouă ani.
Un purtător de cuvânt al guvernului irakian a declarat că autoritățile nu au ce să facă, atâta vreme cât femeile nu depun plângere la poliției împotriva clericilor respectivi”.
La nivel oficial, este imposibil de cuantificat cât de răspândită este, în acest moment, această practică în Irak, chiar dacă o anecdotă locală spune că astfel de practici au devenit foarte populare după invazia trupelor americane în Irak, în 2003.
Digi24