Pe 8 octombrie, scriitoarea din Belarus Svetlana Aleksievici, care explorează în opera sa consecințele catastrofelor majore ale epocii sovietice, a fost distinsa cu Premiul Nobel pentru Literatură. Într-un interviu pentru Le Monde, ea a povestit despre metoda sa de creaţie, a explicat nostalgia ruşilor pentru Uniunea Sovietică și a criticat politica lui Vladimir Putin.
În primul rând, așa cum a recunoscut Aleksievici, Premiul Nobel nu a avut niciun efect asupra stilul ei de scris, dar a schimbat statutul ei social. De exemplu, a semnat recent o scrisoare în sprijinul fratelui opozantului rus Alexei Navalnîi (Oleg Navalnîi) şi o alta pentru eliberarea Nadiei Savchenko.
„Însă atunci când trăiești sub un sistem autoritar, nu ai prea multă libertate de acțiune – spune cu regret Aleksievici. – Poţi obține trei premii Nobel, tot va fi insuficient să fii auzit”.
Potrivit scriitoarei, Comitetul Nobel i-a acordat premiul nu din motive politice, ci din cauza interesului ei pentru așa-numitul „om roșu”, adică omul sovietic. Occidentul speră să scape de acest om, dar el pleacă trântind ușa, iar acest lucru inspiră teamă.
„Odată cu sosirea capitalismului sălbatic și a sărăciei, care acum predomină, nu se știe ce va urma: fie o revoltă a oamenilor, fie naționalism foarte puternic. În toate călătoriile mele în Belarus, Rusia, Ucraina și Kazahstan, am constatat că oamenii sunt foarte agresivi” – împărtășește scriitoarea observațiile sale.
De asemenea, în interviu, Aleksievici apreciază rolul Bisericii Ortodoxe Ruse. Potrivit ei, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit un „organ de putere şi control, care educă sclavi”. Biserica propovăduieşte sacrificiul pentru binele comun, dar patriarhul este un „ferchezuit care se laudă cu ceasurile şi maşinile sale frumoase”, spune scriitoarea. Călătorind în Rusia, ea a observat că preoții își pierd gândirea independentă, iar personalităţile puternice sunt pur și simplu eliminate.
Întrebata despre „Lumea Rusă”, Svetlana Aleksievici spune că foloseşte termenul într-un sens complet diferit faţă de Vladimir Putin. Pentru ea „lumea rusa” este lumea lui Șostakovici, Dostoievski, Cehov, Rostropovici, Herzen, nu a vorbitorilor de limbă rusă din afara Rusiei, pentru care președintele rus spune că este responsabil.
„Am crezut întotdeauna că războiul din Donbas este o agresiune militară împotriva Ucrainei, o ocupație. Fără îndoială, dacă nu era Putin, nu era nici război – spune Aleksievici. – Dacă aduci cinci camioane cu Kalașnikov în Belarus, se va produce același scenariu: există întotdeauna oameni dornici să tragă cu arma”.
În ceea ce privește Crimeea, lucrurile nu sunt atât de simple, spune Svetlana Aleksievici, care afirmă că ştie oameni care au strigat de bucurie la auzul știrii despre alipirea la Rusia. Dar pentru a afla cu adevărat ce cred oamenii din peninsula Crimeea, trebuiau să se organizeze alegeri libere, a spus ea. Iar ruşii pur şi simplu au venit și au confiscat teritoriul.
Svetlana Aleksievici nu se fereşte să critice „putinismul” – ideologia lui Vladimir Putin și a susţinătorilor săi. Atunci când a ajuns la putere, Putin nu a spus oamenilor că este „mândru de realizările democratice”, ci a vorbit în exclusivitate despre Marea Rusie și respectul pe care este datoare să-l arate acesteia lumea întreagă. El a adoptat idee națională care lipsea sub Elțîn, și oamenii au plăcut-o. Dar intelectuali, inclusiv Aleksievici, au fost speriaţi pentru că se așteptau la altceva, nu la lozinci patriotice și „redistribuirea petrolului între oligarhi și prietenii lui Putin”.
Scriitoarea recunoaşte că din cauza acestei ideologii promovate de Putin, nu îi mai recunoaște pe oameni și chiar a pierdut o parte din prietenii săi. „Nu am acordat suficientă atenție primelor simptome, toate aceste filme de la televizor despre CEKA, despre Stalin. Ei încearcă chiar să justifice crimele lui Beria” – se plânge Aleksievici. În opinia ei, nu toate aceste inițiative vin de la Putin, unele dintre ele vin din popor.
„Am fost surprinsă în special de tineri. Ei conduc maşini frumoase, poartă haine frumoase, dar rămân sclavi – spune scriitoarea. Generația anilor 90 îl sprijină puternic pe Putin, îi plac cuvintele lui despre umilința şi nevoia unui lider puternic”. Aleksievici se aștepta ca tinerii să fie mai liberi. Potrivit ei, mentalitatea tinerei generații se bazează pe poveștile părinților despre medicina gratuită, educația bună și scara socială din Uniunea Sovietică.
Pentru ca situația să se schimbe, trebuie să dispară „această mentalitate de sclavi”, dar nu este suficient să ieşi afară și să dai foc la cauciucuri – intelectualitatea ar trebui să-şi asume rolul de educare a oamenilor.
„Atunci ieșeam în stradă și strigam: „Elţin, Elţin” – şi nimic nu s-a schimbat. Libertatea – este o muncă asidua. Dar aceasta este calea. Din acest motiv eu sunt împotriva revoluțiilor, baricadelor. Schimbările trebuie sa fie efectuate de oameni liberi, în caz contrar vom avea doar o alta vărsare de sânge „- insistă Svetlana Aleksievici.
La sfârșitul interviului, scriitoarea subliniază că munca ei nu înseamnă o simplă catalogare a ororilor comunismului, ci o încercare de a-i face pe cititori să găsească în sine partea de umanism și s-o păstreze. Pentru că atunci când ți se va spune să ieşi la demonstrație în sprijinul lui Putin, vei face alegerea potrivită, încheie Aleksievici.