La o zi după prăbuşirea avionului EgyptAir, în Marea Mediterană, încă nu există indicii solide care să ne spună ce s-ar fi putut întâmpla la bordul acelei aeronave care transporta 66 de oameni de la Paris la Cairo.
Deşi mulţi oficiali şi surse din securitate spun că ipoteza cea mai probabilă este cea a unui atentat terorist, anchetatorii ar urma să ia în calcul patru variante: avionul s-a prăbuşit sau a explodat din cauza unei erori a pilotului, unei defecţiuni tehnice, unei bombe ascunse la bord sau unui act de sabotaj din interior.
CNN a luat în calcul fiecare dintre cele patru scenarii şi a explicat în detaliu, pentru fiecare situaţie în parte, ce s-ar fi putut întâmpla la bordul avionului Airbus A320. Este important de menţionat faptul că printre cei zece membri ai echipajului se numărau trei ofiţeri de securitate.
Condiţiile meteo nu pot fi considerate o posibilă cauză a prăbuşirii. Era o vreme frumoasă deasupra Mării Mediterane joi dimineaţă, când avionul a dispărut în mod misterios. În plus, ultima dată când pilotul a vorbit cu controlorii eleni de trafic aerian nu a existat nicio referire la vreme.
Scenariul 1: Bombă la bord
Un act terorist este cea mai vehiculată variantă, care a venit atât de la oficiali, cât şi de la surse din securitate. Însuşi ministrul egiptean al Aviaţiei, Sherif Fathy, a sugerat că a fost mai degrabă un atac terorist decât o problemă tehnică.
Şi oficialii americani cred că a fost vorba tot de terorism, având suspiciunea că avionul a fost distrus în aer de o bombă. Însă această teorie, spun ei, se bazează pe circumstanţe, nu pe dovezi concrete. Plus că nu au existat nici ameninţări specifice cu privire la zborul respectiv.
Dacă, şi subliniem dacă, aeronava companiei EgyptAir s-a prăbuşit din cauza unei bombe, ar fi încă un semn de întrebare dureros cu privire la securitatea din aeroporturi.
Într-un articol publicat în cel mai recent număr al revistei Combating Terrorism Center’s Sentinel, experţii Robert Liscouski şi William McGann scriu că „grupările teroriste din Yemen şi Siria până în Africa de Est caută continuu cele mai inovatoare modalităţi de a amplasa bombe în avioanele cu pasageri, încercând să fenteze filtrele de securitate sau să recruteze oameni din interior”.
În prezent, sistemele de detectare care funcţionează pe mai toate aeroporturile nu prea le permit teroriştilor să se urce cu bombe la bordul aeronavelor, subliniază cei doi specialişti. Însă, adaugă ei, multe aeroporturi din ţările mai puţin dezvoltate fie nu au astfel de tehnologii, fie operatorii de securitate nu sunt destul de bine pregătiţi.
Liscouski şi McGann dau exemplul unui incident produs la bordul unui avion care tocmai decolase din Mogadishu, Somalia, cu destinaţia Djibouti, pe 2 februarie. Doi angajaţi ai aeroportului au reuşit să treacă cu un laptop în care era montat un dispozitiv exploziv printr-un punct de control cu raze X. Explozibilul nu a fost detectat.
Apoi, cei doi i-au dat laptopul unui bărbat care s-a urcat la bordul avionului cu peste 70 de pasageri. La 20 de minute de la decolare, laptopul a explodat şi a făcut o gaură în avion. Teroristul care avea laptopul a căzut din aeronavă prin gaură, însă, pentru că avionul nu ajunsese încă la altitudine prea mare, pilotul a reuşit să aterizeze de urgenţă şi toată lumea a scăpat cu viaţă. Atacul a fost revendicat de al Shabaab, o grupare teroristă somaleză afiliată al Qaida.
Scenariul 2: Ameninţare din interior
Incidentul din Mogadishu a readus în discuţie „ameninţarea din interior” când vine vorba despre siguranţa în aviaţie. În luna noiembrie a anului trecut, un angajat al Aeroportului Sharm el-Sheikh din Egipt a ascuns o bombă la bordul unei aeronave ruseşti Metrojet. Bomba a explodat când avionul a ajuns la altitudinea de croazieră.
Aeronava s-a prăbuşit în peninsula egipteană Sinai, toţi cei 224 de oameni aflaţi la bord au murit. În câteva ore, afiliaţii Statului Islamic din Egipt au revendicat atacul. Ulterior, revista Dabiq a jihadiştilor ISIL a publicat o fotografie cu o doză de suc, spunând că aceasta era bomba improvizată care a ajuns în aeronava Metrojet.
Liscouski şi McGann, care au ani de experienţă în combaterea terorismului, au arătat că grupările jihadiste se ocupă cu aşa ceva, adică recrutează angajaţi ai aeroporturilor, care pot trece mai uşor de filtrele de securitate sau pot să nu fie verificaţi deloc.
„Poţi avea cea mai bună tehnologie de scanare, însă dacă ai o ameninţare din interior, cum ar fi cineva corupt, radicalizat sau mituit, asta e înfricoşător”, a spus joi Michael McCaul, şeful Comisiei de Securitate Internă din Camera Reprezentanţilor a SUA.
Oficialii americani au declarat tot joi că investigaţia se va concentra pe echipa de la sol şi orice persoană care ar fi putut avea acces la avionul EgyptAir, precum şi la membrii echipajului.
Iar radicalizarea nu este ceva chiar nou, când vine vorba despre angajaţii Aeroportului Charles de Gaulle din Paris.
În trecut, s-a descoperit că mai mulţi angajaţi ai aeroportului erau islamişti radicali şi reprezentau o ameninţare la adresa securităţii.
De atunci, Franţa a luat măsuri mai aspre de verificare a angajaţilor aeroporturilor şi pasagerilor. În plus, nu există nicio dovadă că vreo bombă sau vreo armă a fost adusă la bordul avionului pe Aeroportul Charles de Gaulle.
Însă, în ultimele 24 de ore dinaintea prăbuşirii, aeronava respectivă a călătorit de la Cairo la Asmara, capitala Eritreei, şi s-a întors. Ulterior, s-a dus şi întors din Tunis. Apoi a plecat de la Cairo la Paris şi, la întoarcere, s-a prăbuşit în mare, în noaptea de miercuri spre joi.
Însă bombele au ajuns în avioane şi în alte feluri. De exemplu, un terorist al Qaida din Peninsula Arabă a reuşit să facă un dispozitiv explozibil în toaleta unei aeronave care zbura de la Amsterdam la Detroit, de Crăciun, în 2009.
Din fericire, aparatul nu a explodat, însă experţii spun că s-ar fi putut întâmpla asta, pentru că era destul de bine conceput dispozitivul. Dacă se conturează mai bine ipoteza sabotajului, prima întrebare va fi cine, unde, când şi cum ar fi introdus bomba în avion.
Scenariul 3: Problema tehnică
O asemenea variantă sau o combinaţie dintre o defecţiune tehnică şi o eroare umană sunt, şi ele, luate în calcul în investigaţie. Însă dovezi pentru această ipoteză pot fi găsite, în principiu, doar după ce va fi recuperată toată epava avionului EgyptAir.
Să ne amintim de avionul Air France care s-a prăbuşit în Atlantic, în iunie 2009, când zbura de la Rio de Janeiro spre Paris. Înregistrările din cabină au fost găsite, la o adâncime de 4.000 de metri, aproape doi ani mai târziu. Atunci s-a descoperit că a fost vorba despre o combinaţie fatală între o problemă tehnică şi greşelile piloţilor.
Concret, o defecţiune a făcut ca sistemul să arate o viteză greşită, iar pilotul automat s-a deconectat. Piloţii au reacţionat incorect şi, în cele din urmă, aeronava a căzut în ocean.
În schimb, cauzele dispariţiei misterioase a avionului Malaysia Airlines în 2014 sunt încă necunoscute, deoarece nici până în ziua de astăzi nu a fost găsită epava, în ciuda unor ample căutări în Oceanul Indian.
Totuşi, este de reţinut faptul că progresele înregistrate în tehnologie fac ca avioanele moderne să fie mult mai sigure, iar defecţiunile mecanice extrem de rare. În plus, se pare că avionul Airbus A320 era într-o stare foarte bună.
Scenariul 4: Piloţii
Compania EgyptAir susţine că pilotul avionului dispărut avea o experienţă vastă, cu peste 6.000 de ore de zbor la activ, dintre care mai mult de 2.000 pe modelul Airbus A320. De asemenea, copilotul avea peste 2.700 de ore de zbor.
În plus, experţii spun că modul în care sunt automatizate în prezent avioanele reduce riscul ca o eroare de pilotaj chiar să ducă la prăbuşire. Însă când ceva merge prost, piloţii sunt bombardaţi cu informaţii şi le este dificil să gestioneze criza.
De exemplu, un pilot începător a aterizat forţat un avion al companiei Asiana, în 2013, în apropiere de aeroportul din San Francisco. Trei pasageri au murit în urma incidentului, cauzat de faptul că pilotul nu a înţeles complexitatea manevrelor pe care le avea de făcut.
Există şi situaţii în care piloţii pot prăbuşi intenţionat un avion, iar cel mai recent caz este cel al avionului companiei Germanwings. Copilotul Andreas Lubitz, în vârstă de 27 de ani, l-a blocat pe pilot în afara cabinei şi a izbit avionul de stâncile Alpilor. S-a stabilit că tânărul a vrut să se sinucidă şi a luat cu el alte 149 de vieţi.
Astfel de incidente din trecut oferă multe motive ca în investigaţia asupra prăbuşirii avionului EgyptAir să fie luaţi în calcul şi piloţii.