Pentru dramaturgul și îndrăgitul jurnalist Constantin Cheianu scrutinul din 30 noiembrie este la fel de important precum cel din 1990, „când a trebuit să ne rupem de Uniunea Sovietică”. Cheianu susține că la 30 noiembrie trebuie să „ieşim la vot pentru a accede – ori a reveni – la normalitate, a reveni la noi înşine”.
Independent.md demarează astăzi campania „EU Aleg”, în cadrul căreia personalități cunoscute și îndrăgite ale vieții publice de la Chișinău vor spune de ce moldovenii trebuie să iasă la vot pe 30 noiembrie și cât de important pentru viitorul Republicii Moldova este scrutinul parlamentar de peste trei săptămâni.
Constantin Cheianu și-a trăit „o jumătate din viață” în Uniunea Sovietică, „acolo unde alegerile erau o farsă”. Și din acest motiv realizatorul uneia dintre cele mai urmărite emisiuni de televiziune de la Chișinău, „Ora de Ras”, acordă mult mai multă importanță alegerilor de după 1990.
„Jumătate din viaţă mi-am trăit-o în Uniunea Sovietică, acolo unde alegerile erau o farsă. Mergeam la aşa-zisele secţii de votare, unde primeam un buletin cu un singur nume înscris, pe care de multe ori nici nu-l citeai. Aşa că nu am cum să-mi amintesc de prima mea experienţă în acest sens, întrucât toate reprezentau un ritual formal şi mort. Nici nu cred că am votat mai mult de o dată ori de două ori în acea epocă, căutam orice posibilităţi ca să mă eschivez, chiar dacă puteai s-o păţeşti pentru asta, întrucât votul era obligatoriu. Tocmai din considerentele pe care le-am expus până aici, faptul că după 1990 alegerile nu au mai fost un simulacru, o parodie, ci un exerciţiu democratic autentic, i-am acordat şi îi acord în continuare o importanţă mare. Totodată, îmi dau seama că votul meu, pe care îl consider unul conştient, se poate pierde în masa votului ‘inconştient’ al majorităţii alegătorilor. Suntem o societate neomogenă şi imatură, una care nu se poate coaliza în numele unor cauze şi care se aruncă uşor dintr-o extremă în alta. Putem vorbi de un egosim al alegtătorului nostru, el pune mereu interesul personal mai presus de cel naţional. Votăm mai mult cu emoţiile, cu stomacul, cu buzunarul decât cu raţiunea. Apoi suntem o ţară săracă, iar un alegător sărac nu are cum să fie unul liber. Aceste realităţi compromit cumva votul meu şi cu toate acestea, nu avem altă soluţie decât să învăţăm încet-încet să votăm conştient”.
Dramaturgul consideră că „Moldova este printre puţinele state ex-sovietice unde au loc alegeri relativ democratice. Este unul dintre puţinele capitole la care ne apropiem poate cel mai mult de standardele europene”.
„Fapt ilustrat cumva şi de campaniile electorale de la noi, care sunt adevărate bătălii, partidele şi candidaţii luptă pe bune pentru voturi, chiar dacă recurg adesea la procedee interzise, anti-democratice. Şi da, se comit fraude, dar nu atât de grave încât să denatureze scorul final şi sper ca tendinţa asta să se reflecte şi în scrutinul care ne aşteaptă, deşi am anumite dubii.
Mă tem că în Moldova un vot cântăreşte poate mai mult decât în alte părţi, întrucât este în măsură să schimbe nu doar viaţa unor categorii de cetăţeni, ci chiar cursul ţării”.
Autorul cunoscutului roman „Sex & Perestroika” consideră că Moldovei i s-a acordat o „a treia șansă” de a se apropia de valorile europene, după ce pe primele două le-am ratat în anii ’90. Această șansă poate fi valorificată prin votul din 30 noiembrie
Votul din 30 noiembrie este unul foarte important şi poate nu atât din motive de ordin intern, cât din cauză că în regiunea noastră se produc schimbări dramatice. Eu aş compara acest scrutin cu cel din anul 1990, când a trebuit să ne rupem de Uniunea Sovietică. Tot atunci ne-am asumat, ca şi Ţările Baltice, cursul spre Europa, dar dacă Estonia, Letonia şi Lituania şi-au atins această ţintă, noi ne-am rătăcit în tranziţie. Şi ne-am rătăcit atât din cauza guvernanţilor noştri, cât şi din cea a lipsei de interes cvazi-totale a Europei faţă de noi. Mai mult, în conflictul transnistrean din 1992 Europa a fost mai degrabă de partea Rusiei, decât a noastră. Faptul că în ultimii ani se întâmplă să avem într-o lună atâtea contacte la nivel înalt cu europenii, câte nu aveam în trecut în timpul unui întreg mandat parlamentar, este remarcabil.
Da, Europa nu ne găseşte astăzi într-un moment tocmai benefic, parcurgem etapa aşa-zisului „capitalism sălbatic”, cu o corupţie îngrozitoare, o realitate pe care – în plus – partenerii europeni sunt tentaţi să o ignore din considerente geopolitice. Să ratăm din cauza aceasta un moment istoric? Am avut, la începutul anilor ,’90, o primă încercare de a ne ralia la standarde europene şi am ratat-o. Am mai avut una eşuată la sfârşitul anilor ’90, iar acum asistăm la cea de-a treia. Mă tem să nu o păţim ca în sport, unde ai dreptul doar la trei încercări.
Pentru Cheianu, cunoscut și pentru criticile dure la adresa guvernanților corupți, pe care le aduce seară de seară în cadrul tabletei „Mai pe Scurt”, apropierea de Uniunea Europeană în detrimentul Uniunii Vamale este similară cu atingerea „libertății” și „protecției” față de revenirea în „totalitarism”.
Uniunea Vamală reprezintă rămânerea în sfera de influenţă a Rusiei, o ţară care a pus întotdeauna statul mai presus de individ. Şi toate popoarele care au intrat în componenţa Rusiei ori au fost sateliţii ei, au trebuit să se conformeze acestui model. Model, care a generat tot felul de totalitarisme, libertăţile şi drepturile individului fiind mereu sacrificate în numele statului. Şi tot asta a produs mereu în Rusia o rezistenţă puternică, care uneori a luat forma celor mai sângeroase războaie ţărăneşti şi civile. Este un model statal care îşi consumă toate energiile nu pentru a evolua, ci pentru a se conserva. Aici nu s-a format o tradiţie democratică şi de trei sute de ani, de la Petru I, partea aceasta de lume se zbate între modelul european şi un model velicorus autoritarist. Astăzi asistăm tocmai la resurecţia celui din urmă.
Uniunea Europeană înseamnă tocmai opusul acestui model. Vorbim de un conglomerat de entităţi suverane, în care statul nu striveşte individul, acesta se bucură de un grad înalt de libertate şi de protecţie. Iar pentru mine ca scriitor şi jurnalist libertatea este o valoare de bază.
Constantin Cheianu consideră că votul din 30 noiembrie poate fi un pas spre revenirea la normalitate.
Eu am crescut la sat şi ştiu că oamenii de acolo au un set de „principii şi valori”. În majoritatea lor ei sunt pentru dreptate, pentru ordine, pentru câştig cinstit, pentru lucrul bine făcut, pentru curăţenie în gospodăria ta şi dincolo de aceasta, pentru drumuri bune etc. Comunismul, este adevărat, a denaturat şi deturnat parţial aceste valori, dar nu le-a eliminat cu totul. Ei bine, acest set de valori ale ţăranului nostru se regăsesc în ceea ce numim standarde europene. În URSS era impus un construct teoretic şi utopic – comunismul, acum avem în faţă un model real, palpabil, existent în Europa. La 30 noiembrie trebuie să ieşim la vot pentru a accede – ori a reveni – la normalitate, a reveni la noi înşine.