Satelitul este un corp ceresc luminos sau obscur, natural sau artificial, care gravitează pe o orbită circulară sau eliptică în jurul altui corp ceresc (cu masa mai mare decât a primului), sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar: forța de atracție universală și forța centrifugă.
Satelitul artificial este un obiect construit de oameni, care este lansat în spațiul circumterestru cu ajutorul rachetelor cosmice și care, după plasarea pe orbită, continuă să graviteze în jurul Pământului fără a avea nevoie de propulsie. În general, satelitul artificial reprezintă sisteme tehnice complexe, prevăzute cu dispozitive pentru corectarea traiectoriei, pentru orientare și stabilizare, cu surse de energie electrică, cu emițătoare și receptoare radio, precum și cu aparataj destinat efectuării unor anumite activități științifice sau tehnice (există sateliți geofizici, geodezici, meteorologici, de telecomunicații, militari, de spionaj etc.).
Sateliții artificiali sunt folosiți pentru fotografierea solului, studiul norilor, transmiterea semnalelor dintr-un loc în altul și multe altele. Satelitul trebuie să ajungă în spațiu, acolo unde frecarea cu atmosfera este zero (sau aproape zero). Locul acesta se află la peste 100 de km deasupra Pământului.
Pentru ca un satelit să ajungă la o asemenea distanță e nevoie să se deplaseze cu o viteză de minimum 28.000 km/h. Pentru ca satelitul să fie plasat pe orbită mai înaltă este nevoie de viteză mai mare, care să nu depășească 40.000 km/h.
Lansarea sateliților artificiali ai Pământului s-a putut face după perfecționarea rachetelor cu mai multe trepte, a căror putere de propulsie trebuia să permită atingerea unei viteze necesare pentru plasarea unui corp pe o orbită circulară, la o înălțime nu prea mare de suprafața Pământului.
Primul satelit al Pământului a fost lansat la 4 octombrie 1957 de pe cosmodromul Baiknour (Asia Centrală) — satelitul sovietic Sputnik-1, care cântărea 83,6 kg și avea diametrul de 58 de cm. El a efectuat 1.410 rotații în jurul Pământului timp de 94 de zile, după care a intrat în atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin ardere.
Al doilea satelit artificial al Pământului, Sputnik-2, lansat de pe același cosmodrom la 3 noiembrie 1957, cântărea 508,3 kg și avea un pasager: cățelușa Laika. După 163 de zile, timp în care satelitul a efectuat 2.370 de rotații circumterestre, s-a dezintegrat și el în atmosfera terestră, mai arată site-ul amintit. Au urmat alți sateliți sovietici și, începând cu luna februarie 1958, și sateliți lansați de SUA.
Primul om lansat în Cosmos, la bordul unui satelit artificial, a fost maiorul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin, la 12 aprilie 1961. Nava cântărea 4.725 kg, iar zborul a constatat într-o singură rotație în jurul Pământului, timp de 108 minute, aterizarea având loc în sudul fostei Uniuni Sovietice.
Proiectarea și fabricarea de rachete de mare putere și lansarea sateliților artificiali ai Pământului au deschis calea cuceririi Lunii de către om și dezvoltarea aplicațiilor practice ale sateliților artificiali în telecomunicații. Sistemul global de televiziune de astăzi se bazează pe o rețea de telecomunicații, Telstar, și a fost lansat din SUA în anul 1960.
În prezent, un număr impresionant de corpuri lansate de pe Pământ gravitează în jurul globului la diferite înălțimi, oferind informații utile în diferite domenii de activitate, mai precizează site-ul www.sprestele.ro.