Timp de cinci ani au tras alarma și au cerut să fie pedepsiți torționarii din 7 aprilie 2009. Fiindcă nicio persoană nu stă la închisoare pentru actele de tortură şi rele tratamente, săvârşite în aprilie 2009, Amnesty International a încercat să răstoarne carul mare al nedreptății și ignoranței, dar lumină în dosarul 7, din păcate, nu a fost făcută. De această părere este directorul executiv Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu.
Potrivit Cristinei, evenimentele din 2009 nu au fost elucidate din cauza instituțiilor din sectorul justiției, astfel se crează impresia că există o înțelegere între actorii acestor instituții.
“Noi am cerut lumină în dosarul 7 aprilie pe parcursul acestor cinci ani, din păcate nu am primit niciun răspuns clar. Este o problemă, în general, cu instituțiile din sectorul justiției. Aici mă refer la Procuratură, organul de urmărire penală, care a tergiversat intenționat aceste dosare despre tortură. Trebuie să fie foarte clar că atunci când o persoană este torturată, urmele care le lasă tortura trebuie luate, investigația trebuie să fie promptă și să nu fie tărăgănată. Peste trei ani, vă dați seama că nu mai rămâne nicio echimoză sau vânătaie pe corp. Astfel, se crează impresia că există o înțelegere între instituțiile din sectorul justiției pentru că dosarele polițiștilor care au ajuns în instanțele naționale de judecată au fost purtate dintr-o instanță în alta. Este ca un fel de ping pong cu dosarele victimelor. Sunt foarte puțini cei care mai au curaj și merg în istanțele naționale. Aici vreau să-l menționez pe Sergiu Crețu. Dar iarăși, el de la Curtea Supremă de Justiție a ajuns înapoi la Curtea de Apel, cred că într-un final o să ajungă și la CEDO”.
Oamenii care au ieșit pe 7 aprilie 2009 să ceară un alt viitor au fost târâți în comisariate și maltratați. Potrivit sursei, oficial au fost înregistrate 102 plângeri, în realitate, însă, numărul persoanelor torturate depășește 700. Tinerilor le-a fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire, iar aceasta se pedepsește prin lege, din păcate, până în prezent nimeni nu poartă răspundere pentru masacrul săvârșit.
“Oficial au fost înregistrate 102 plângeri, neoficial au fost mult mai mult persoane torturate, cred că peste 700. Realitatea nu o știe nimeni. Cert este că acest sistem a băgat frica în acele persoane care au ieșit atunci la protest și nimeni nu mai crede că li se va face justiție, nimeni nu crede că a luptat pentru ceva. Acea speranță nu mai este. Apropo, astăzi fiind la o conferință de comemorare a evenimentelor din aprilie 2009, i-am văzut pe câțiva tineri care au fost maltratați în comisariate, situația este foarte tristă. Băieți foarte tineri, unii aveau pe atunci 14 ani, unii un pic mai măricei, dar nu asta contează, contează că dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire a fost încălcat. Oamenii care au ieșit să ceară un alt viitor au fost târâți în comisariate și maltratați, și până astăzi nu știm clar cine a dat ordinul. Mulți spun că este bine să cerem ca să fie pedepsiți polițiștii, dar polițiștii nu sunt decât niște țapi ispășitori. Trebuie să fie pedepsiți în primul rând cei care au dat ordini să se facă acea tortură în masă”.
Directorul Amnesty International consideră că factorul politic, la fel ca cel juridic, poartă responsabilitatea pentru faptul că până acum evenimentele din 2009 nu au fost elucidate. Deși doosarul 7 aprilie a adus câștig politic anumitor partide și comuniștii sunt în opoziție, juridic, dosarul nu înregistrează niciun succes.
“Desigur că este factorul politic, dar există Ministerul de Interne, există Procuratura, există judecătorii, iar țara noastră de ori a fost acuzată de nepotism, cumătrism. Pe de o parte, într-o țară mica ca a noastră ar fi foarte simplu de implimentat reforma justiției. Pe de altă parte, anume din cauza acestor legături de rudenie, prietenie, supremația legii nu există, deci, legea nu este în capul mesii. Trebuie să recunoaștem că așa cum s-a menționat anterior de mai mulți juriști, dosarul 7 aprilie politic a câștigat. Conducerea de atunci a fost înlăturată, acum ei sunt în opoziție, juridic însă nu avem niciun succes, deci stagnăm”.
Aflându-ne într-un an electoral, în care și termenul de prescripție pentru atragerea la răspundere a torţionarilor din aprilie 2009 expiră. directorul executiv Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu, credă că adevărul trebuie să iasă la iveală, nu însă ca uleiul pe apă sau peste o sută de ani, când noi nu vom mai fi, iar adevărul nu va mai conta.
“Expiră termenul de prescripție ceea ce însemnă că legea penală nu poate fi retroactivă. Cei care nu au fost trași la răspundere pe parcursul acestor cinci ani, nu vor mai putea fi pedepsiți. Eu nu pot să zic dacă putem pune cruce, nu pot să spun nimic referitor la Codul Penal pentru că este nevoie de o echipă de penaliști care să intervină să ne spună ce putem face. Vreau să cred, însă, că nu vor deschide arhiva peste o sută de ani, când noi nu vom mai fi și acest adevăr nu va mai conta. Poate vor avea curajul să ne spună ce a fost, cine se face vinovat de ceea ce s-a întâmplat, în special, pentru că atunci a fost un an electoral și acum tot este un an electoral și nu se știe ce o să fie”.