Bucuria asta moldovenească de a trăi este ruptă din cărțile lui Emil Zola. Marele scriitor francez are un roman care se numește: ”Bucuria de a trăi”. Apropo, vi-l recomand. O să vedeți acolo descris felul în care moldoveanul se bucură de viață. Sincer, decât așa o bucurie de viață, mai bine trist mereu. De fapt, eu m-aș bucura dacă moldovenii, săracii, ar găsi putere în ei să fie triști.
Emil Zola, dar și moldovenii, au modificat accentele când vine vorba de dragostea de viață. De fapt, termenul acesta la Zola şi moldoveni nu are legătură cu ce credem noi despre bucuria de a trăi. Emil Zola și moldovenii văd în bucuria de a trăi… un fel de rezistență la greutăți. Adică, sunt bucuros că trăiesc, deci pot duce, pot rezista, pot să ”mă mânțănesc cu ce am”. Iubesc atât de mult viața, încât pot să mi-o consum aiurea în chinuri de Sisif. Eroina lui Zola stă lângă un om de nimic, care nu o iubește, care nu are caracter. Aceasta își pierde tinerețea, farmecul, averea, tot ce are mai bun, pentru niște oameni, care, în fond, nu sunt decât niște străini. Niște oameni care nu merită nimic. Niște oameni care, pur și simplu, au folosit-o.
Observ această fatalitate și la moldoveni. Și mă enervează. Nu ai voie să trăiești de parcă ai avea o mie de vieți. Nu e bine să fii ca moldovenii: răbdător, să ierți, să-i duci în cârcă pe toți nesimțiții. Moldoveanul, ca și eroina lui Zola, se bucură că trăiește, chiar dacă traiul lui este unul searbăd, plin de lipsuri. Se bucură că trăiește în Moldova în care orice om normal la cap s-ar simți rău. Moldoveanul, dar și eroina lui Zola se bucură! Ei cred că dragostea pentru viață înseamnă să poți răbda, suporta lipsuri. Nuuu! Dacă eroina lui Zola ar fi fost oleacă mai egoistă, poate că avea și ea un copil cu un bărbat care merită, poate că nu rămânea fără avere, poate că… Dacă moldoveanul era mai egoist, poate că nu ajungea să trăiască în cea mai săracă țară din Europa.
Moldovenii nu trebuie să fie bucuroși că trăiesc. Ar fi nemaipomenit să fie triști că trăiesc în Moldova. Hai să fim triști că trăim în Moldova, că eu nu mai văd practic nicio Bucurie.