În Rusia există o veche zicală – țarul are întotdeauna dreptate.
Fie că a fost vorba despre un Romanov imperial, un comisar sovietic sau despre președintele Vladimir Putin, oricât de dur ar fi fost regimul, rușii și-au considerat liderii practic infailibili, scrie Nina Hrusceva, pe blogul său Reuters.
Citeşte şi: (FOTO) Monument funerar al lui Vladimir Putin în fața ambasadei Rusiei din Kiev
În ciuda logicii că opresiunea naște nemulțumire, rușii au îndurat unii dintre cei mai răi despoți din istorie, având totuși o teamă aproape apocaliptică față de schimbarea de putere. Sfârșitul unui regim promite nu speranță, ci un cataclism.
În istoria rusă, populația și-a susținut liderii indiferent de politicile implementate, deseori în ciuda lor. Aceasta explică devotamentul de durată al poporului rus față de un conducător „cu mână de fier”, precum și lipsa lor de încredere într-o democrație pluralistă. În plus, când „cealaltă parte” – spre exemplu Statele Unite sau Uniunea Europeană – face morală Kremlinului cu privire la politicile sale opresive, rușii se unesc și mai strâns în spatele conducătorului lor. Așa cum vedem cu Putin astăzi.
Astfel, așteptările că protestele din Moscova generate de asasinarea liderului opoziției Boris Nemţov ar putea schimba regimul lui Vladimir Putin s-ar putea să se dovedească mult prea optimiste.
Citeşte şi: Nemțov, cu două săptămâni înainte de a fi asasinat: Sper ca Putin să nu mă ucidă
Sondajele din luna februarie, efectuate cu doar câteva zile înainte de asasinarea lui Nemţov, arătau că doar 15 la sută dintre respondenți susțin opoziția, în timp ce 68 la sută dintre aceștia, nu. Peste 54 la sută dintre cei întrebați consideră că Rusia „se îndreaptă în direcția corectă” sub conducerea lui Vladimir Putin.
De altfel, rușilor continuă să le placă „putinismul”, un hibrid compus din puterea centrală, KGB-ism și economie de piață controlată de stat, cu libertăți precum proteste selective sau publicarea câtorva ziare independente. Cu toate acestea, criticii consideră că, dacă putinismul avea un rost în anii 2000, acum nu mai are.
Rușii care îl susțin pe Puțin nu se văd agresori ai Ucrainei
Prețurile ridicate din industria petrolieră, de la începutul secolului, le-au conferit rușilor o piață a locurilor de muncă stabilă și acces la produse de larg consum și la cele de lux de care nu au avut parte înainte. Această stabilitate a ajutat la întreținerea încrederii publice la scară largă în superioritatea afacerilor Rusiei pe bază de petrol și conduse de stat față de versiunea capitalistă a unei piețe libere de necontrolat.
Politicile lui Putin au adus asupra Rusiei însă sancțiuni economice, ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia, în urmă cu un an. Opozanții politici nu mai sunt doar arestați, precum Alexei Navalnîi, ci sunt uciși. Au mai fost, desigur, și alte morți înainte – spre exemplu, jurnalista anti-Kremlin Anna Politovskaia, împușcată în lift. Însă Nemţov, fost vicepremier și coleg al lui Putin, a fost primul politician proeminent care și-a pierdut viața în fața putinismului.
Citeşte şi: Asasinarea lui Nemțov și asemănările între politica lui Putin și cea a lui Stalin
Cu toate acestea, doar 12 la sută dintre ruși consideră că ar trebui să îl înfrunte pe Putin prin intermediul demonstrațiilor. Ceilalți consideră că este cu mult mai important faptul că Putin se opune Occidentului. Aceștia cred de asemenea că Statele Unite și NATO vor să o vadă pe Rusia slabă și ajunsă „în genunchi”.
E drept că rușii nu primesc toate știrile. 90 la sută din populație primește informații prin intermediul televiziunilor controlate de Kremlin, iar sursele alternative noi, inclusiv Internetul, sunt disponibile, însă rămân nefolosite în mare parte. Un exemplu în acest sens este că rușii nu vor să se gândească la ei ca la agresorii din estul Ucrainei, astfel încât aleg știrile care le spun că Occidentul a creat criza ucraineană pentru a submina poziția Rusiei în lume.
Percepțiile înrădăcinate ale rușilor
Rușii nu vor să fie cetățeni ai unei țări slabe și neînsemnate. Este greu pentru ei să admită că, de la căderea comunismului, în 1991, Rusia și-a pierdut din suprafață și din statut, chiar în condițiile în care influențele culturale și economice occidentale cresc.
Rușii au ajuns în mod istoric să creadă că influențarea afacerilor Ucrainei este un drept al lor, deoarece Ucraina a fost mult timp parte a imensului imperiu. Ar putea crede chiar că moartea opozanților lui Putin reprezintă întâmplări triste, însă consideră, în cele din urmă, că este vina criticilor, care ar fi marionete occidentale ce prezintă Kremlinul într-o lumină nefavorabilă.
Citeşte şi: Raportul lui Nemţov despre implicarea Rusiei în Ucraina va fi publicat în aprilie
Pentru a arăta că Rusia nu și-a pierdut în întregime sufletul în fața putinismului, circa 50.000 de oameni au mărșăluit în Moscova în onoarea lui Nemţov, la două zile după uciderea sa. Și mai mulți au mers la funeraliile sale, dar doar pentru că aceste evenimente au avut puține sloganuri politice. Respingerea protestelor de către ruși reflectă nu doar dragostea către țar, dar și antioccidentalismul înrădăcinat al rușilor.
Alexandru al III-lea, Lenin, Stalin, Putin…
Țarul Alexandru al III-lea din secolul XIX, un conservator naționalist antieuropean, a anunțat odată că Rusia are doar doi aliați – armata și marina de război. Această atitudine a fost împărtășită de comuniștii secolului trecut, inclusiv Vladimir Lenin și Iosif Stalin, care au închis granițele sovietice într-un efort de a limita influențele occidentale. Stalin și-a eliminat treptat opozanții politici pe care i-a acuzat că ar fi spioni ai capitaliștilor britanici.
De altfel, competiția îi face pe ruși să se simtă nesiguri, iar când nu se simt deasupra tuturor, îi acuza pe ceilalți că le sabotează succesul. Nemţov s-a înșelat când a spus că Putin, un fost agent KGB care se ocupă cu cititul oamenilor, „i-a programat pe ruși să-i urască pe străini”. Putin nu a avut nevoie să facă acest lucru, susține autoarea.
Aceasta mai consideră că zecile de mii de opozanți ai lui Putin care au ieșit pe străzi pentru a-i aduce un omagiu fostului lider al opoziției nu reprezintă o amenințare pentru Kremlin, deoarece mereu vor exista milioane de ruși care vor susține statul, încolonându-se conștiincios în spatele steagului antioccidental și avertizând cu privire la haosul ce ar putea urma dacă Putin ar fi răsturnat de la putere.
Citeşte şi: Opozanții lui Putin își iau măsuri de securitate: Există o listă de ținte
Nu în ultimul rând, autoarea notează că rămâne totuși o speranță – o lovitură de palat. Alți politicieni, speriați de perspectiva unei morți înainte de vreme în Rusia lui Putin ar putea decide să pună capăt putinismului.