Deșeurile de material plastic aruncate în apă sunt „primii prădători ai oceanelor”, arată marți asociația Surfrider, care publică un raport despre poluarea din cinci locuri din Franța și Spania, aflate în Bretania și în Țara Bascilor, relatează Agerpres.
Cu ajutorul a sute de voluntari, Surfrider Foundation Europe (ONG cu sediul în Franța) a realizat în 2015 primul „recensământ” al deșeurilor care poluează plaje, litoraluri, oceane și funduri marine, în cadrul unei inițiative de strângere și analizare a datelor la scară europeană. „Zilnic 8 milioane de tone de deșeuri ajung în oceane, 80% din poluarea care afectează mările fiind de origine terestră și provenite din activitatea umană, cu repercusiuni teribile asupra biodiversității și ansamblului mediului”, afirmă într-un comunicat președintele Surfrider Foundation Europe, Gilles Asenjo.
Materialele plastice constituie „peste 80%” din deșeurile care poluează cele cinci situri analizate, a constatat ONG-ul. Pe plaja Burumendi din Mutriku (Spania), de exemplu, 96,6% din cele 5.866 de deșeuri colectate au fost de plastic și polistiren, iar pe plaja La Barre din Anglet (Pyrenees-Atlantiques), aceleași materiale au reprezentat 94,5% din cele 10.884 de deșeuri strânse.
Plasticul și polistirenul sunt prezente masiv și pe plaja Porsmilin din Locmaria-Plouzane (Finistere) — 83,3%—, de unde asociația a adunat 2.945 de deșeuri în cadrul celor patru campanii de strângere. În schimb, pe plaja Murguita din San Sebastian (Spania), cele două materiale reprezintă „doar” 61% din deșeuri (18% fiind de sticlă), iar pe Inpernupe din Zumaia (Spania), aproape jumătate din deșeuri (47,9%) au fost de sticlă și 29,1% de plastic și polistiren.
În afară de materialele plastice, voluntarii au mai adunat de pe cele cinci situri frânghii și bucăți de năvod, mucuri de țigară, ambalaje alimentare, capace și dopuri, recipiente de sticlă, deșeuri sanitare etc.
„Din Bretania în Țara Bascilor, deșeurile de material plastic provenite din activitatea umană sunt în mod evident primii prădători ai oceanelor”, afirmă Gilles Asenjo. Fiindcă, spre deosebire de lemn sau carton, „materialele plastice dispar în câteva sute de ani”, adaugă el. „Și atunci când nu călcăm pe ele pe plajă, sunt înghițite de animalele marine care se sufocă din cauza lor, fără a mai vorbi de substanțele toxice pe care le aduc în apa în care ne scăldăm și de posibila lor pătrundere în lanțul alimentar”, mai spune Asenjo, citat de AFP.