Recuperarea economică pentru 2016 – 2017: Tendință durabilă sau vârf de aisberg?

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Deși anul economic 2016 a fost mai favorabil comparativ cu 2015, acesta a confirmat principala problemă a economiei moldovenești – competitivitatea scăzută. După recesiunea din 2015 (-0,5%), Produsul Intern Brut înregistrează o recuperare marginală în 2016, cu o creștere estimată la circa 3%. Aceasta a fost determinată de creșterea în două sectoare, care, cel mai probabil, nu este durabilă, agricultura și serviciile.

Sectorul agricol a înregistrat o creștere compensatorie după seceta din 2015, însă efectul bazei de comparație joase se va disipa în 2017, iar creșterea nu poate fi susținută pe fondul reducerii investițiilor. Sectorul serviciilor și-a revenit grație unei creșteri modeste a consumului final, care, la rândul său, a fost impulsionat de creșterea salarilor; însă acest avans a avut loc pe fondul reducerii productivității muncii și a investițiilor în capital fix, fapt ce implică repercusiuni asupra competitivității.

Carențele de competitivitate au fost developate și de faptul că în 2016 consumul final a revenit în calitate de principalul motor de creștere economică, fapt ce a dus la creșterea importurilor, în timp ce exporturile, în termeni reali, au scăzut. Astfel, așa cum am anticipat în ediția precedentă MEGA, principala sursă care a amortizat șocurile economice în 2015 – exportul net – s-a disipat în 2016.

Mai mult decât atât, aceasta a avut un efect negativ major asupra PIB-ului din cauza creșterii discrepanței dintre exporturi și importuri în 2016. Pentru anul 2017 se menține un nivel sporit de incertitudine privind evoluțiile macroeconomice, deoarece sursele care au propulsat economia în 2016 nu sunt durabile.

În pofida recuperării economice din 2016-2017, experții accentuează degradarea calității acesteia. Pe lângă carențele de competiitvitate și durabilitate menționate mai sus, calitatea creșterii economice este afectată de cel puțin 3 factori. În primul rând, continuă să scadă productivitatea muncii, care în paralel cu creșterea salariilor reale subminează capacitatea productărilor de a concura pe piața internă și externă.

În al doilea rând, o bună parte din creșterea consumului, care a redevenit principalul motor de creștere economică, are loc din contul consumului de bunuri și servicii în natură generate în interiorul gospodăriilor casnice, spun experții.

Problemele de calitate și durabilitate ale creșterii economice sunt relevate și de tendințele de pe piața muncii, unde rata de ocupare a crescut din contul ocupării informare, în timp ce rata de ocupare formală a scăzut.

Principala provocare imediată ține de riscul inducerii în eroare a decidenților de politici economice a tendințelor economice, care la suprafață arată relativ bine, însă conțin multe subtilități îngrijorătoare.

Astfel, în pofida creșterii economice pozitive anticipate pentru 2017, autoritățile nu trebuie să înăsprească povara fiscală, în același timp trebuie să relaxeze mai activ politica monetară (presiunile inflaționiste din partea cererii rămân slabe), și sa fie foarte prudenți în promovarea austerității bugetare (reducerile de cheltuieli bugetare nu trebuie să atingă sferele de sănătate și educație, care nu doar că reprezintă proporții substanțiale din PIB, dar și sunt responsabile de calitatea capitalului uman).

Principala provocare pe termen mediu ține de nivelul scăzut al productivității muncii. Discrepanța dintre creșterea salariului real și a productivității muncii din ultimii ani s-a accentuat chiar și pe fondul emigrării populației cu vârsta aptă de muncă, precum și de reducerea constantă a ratei de ocupare.

În același timp, principala provocare pe termen lung ține de creșterea deficitului balanței de plăți. Discrepanța dintre fluxurile financiare care părăsesc Republica Moldova și cele care intră în țară urmează să crească în anii următori, oscilând în jurul valorilor de 4-5% din PIB.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...