Pe tema siguranţei sistemului financiar mondial, a apărut o controversă încă departe de a fi clarificată. Unii, îndeosebi marile bănci mondiale, consideră că finanţele lumii n-au fost niciodată mai sigure decât acum, când experienţa crizei de după 2008 a învăţat experţii să conceapă reforme pentru eliminarea riscurilor la care am fost expuşi atunci.
Alţii, din ce în ce mai numeroşi, aparţinând îndeosebi unor cercuri politice, consideră că riscurile continuă, mai ales pentru că sistemul bancar al lumii se bazează îndeosebi pe soliditatea financiară a Statelor Unite şi a Uniunii Europene, scrie Project Syndicate.
Nu ştim ce scenarii mai sunt posibile
Oficialii SUA sunt conştienţi de responsabilitatea ce le revine în faţa partenerilor lor. Acolo există un Consiliu de Supraveghere a Stabilităţii Financiare (CSSF), care dispune de pârghiile necesare pentru a urmări modul cum un sector sau altul este expus riscurilor financiare.
Pericole există, dar evoluţia lor este deja urmărită operativ în SUA de către o comisie de specialitate existentă, care ar trebui să acţioneze rapid atunci când apar pe piaţă dezechilibre financiare.
În cazul băncii Lehman Brothers, fenomenele n-au fost urmărite, evoluţiile n-au fost sesizate şi a intervenit dezastrul financiar din 2008. Iar scenariul băncii Lehman Brothers nu este singurul posibil.
Faptul că până acum n-am fost expuşi la alte situaţii asemănătoare nu înseamnă că ele sunt excluse. Există fenomene economice subtile, care le pot uşor scăpa chiar şi specialiştilor.
Citeşte şi: (VIDEO) Avertisment dur al unui expert american: Dolarul va intra în colaps
Unul din guvernatorii Rezervei Federale a şi atras atenţia că este suficientă vânzarea forţată de active, pentru ca întregul echilibru să se tulbure. Când preţul activelor scade din cauza acestui tip de vânzări, solvabilitatea firmelor poate fi afectată chiar dacă valoarea lor are un suport real.
Populaţia poate conta pe rezervele bancare
Este un fapt pozitiv acela că autorităţile bancare din întreaga lume evoluată iau în serios necesitatea de a asigura rezervele şi stocurile capabile să preia operativ un şoc financiar neaşteptat. Sub acest aspect, lucrurile au evoluat mult faţă de situaţia din anii ’90 sau din prima parte a anilor 2000.
Sistemul bancar de astăzi are asigurate în rezerve intangibile fondul necesar pentru ca, în cazul unui faliment, clienţii să fie despăgubiţi în anumite limite garantate.
Nu este o măsură care să prevină crizele, dar cu siguranţă previne atât îngrijorarea populaţiei, cât şi convulsiile sociale care pot apărea în situaţia când oamenii din clasa de jos sau chiar cea de mijloc s-ar vedea brusc fără acces la propriii lor bani.
Dar deocamdată nu există soluţie viabilă pentru a acorda asemenea garanţii asupra tranzacţiilor financiare ale companiilor în cazul unui risc financiar seismic. În principiu, creditele pot fi garantate cu titluri de valoare negociabile. Ele ar permite brokerilor să intervină pe termen scurt în piaţa financiară.
Dar din păcate, aşa cum s-a văzut în timpul crizei, titlurile îşi pot pierde brusc lichiditatea, întrucât creditorii intră în panică, simţind cum evoluează fenomene neprevăzute, iar activele care servesc drept garanţie sunt în pericol.
Partea rea şi partea bună
Probabil că CSSF mai are mult de lucrat ca să identifice fiecare tip de risc şi să stabilească măsurile de rigoare, dar asta înseamnă că la data actuală încă nu dispunem de garanţiile necesare ca să putem afirma că sistemul financiar mondial este în afara pericolelor majore.
Experienţa băncii Lehmann Bruthers a fost fără îndoială o bună învăţătură de minte, dar insuficientă ca să tragem toate concluziile dintr-un singur scenariu. Alte scenarii însă n-ar fi de dorit să ni le ofere viaţa.
Ar fi de preferat să le imagineze economiştii singuri, cu condiţia că în munca lor strict tehnică să nu intervină ingerinţe politice, ceea ce nu-i tocmai uşor. Ba chiar poate dimpotrivă.
Este evident ca mai sunt destule de făcut pentru crearea acelor baze solide, de care are nevoie sistemul financiar ca să poată garanta siguranţa operatorilor. Partea proastă a lucrurilor este aceea că, ele fiind în curs, un eventual nou seism financiar nu este exclus.
Partea bună este că există mai puţine şanse ca în 2008 ca acest scenariu să aibă loc.