Simultan, Dodon şi Usatâi au anunţat luni începutul protestelor antioligarhice. Formula „Dodon antioligarh” este un oximoron (DEX: asociere paradoxală a doi termeni contradictorii), pentru că înainte de a intra în solda Moscovei actuala căpetenie a coloanei a cincea ruse în Republica Moldova s-a îmbogăţit din afaceri cu statul pe când era ministru în cea mai sinistră echipă de hoţi de sub comanda lui Voronin. Oximoron este şi sintagma „Usatâi justiţiar” atâta timp cât originea interlopă a traiectoriei politice a acestuia rămâne neelucidată deliberat. Cine deliberează justiţia în Republica Moldova se ştie.
Dacă e să o spunem direct, atât Dodon, cât şi Usatâi activează în Republica Moldova în condiţii ilegale, pe fondurile girate de la Kremlin din care sunt susţinute şi promovate partidele lor. Un stat liber de captivitatea oligarhilor nu ar fi tolerat situaţia şi ar fi pus demult la respect, în celule separate, executorii ingerinţelor atât de directe şi de obraznice în actul politic şi electoral al Republicii Moldova. Nişte secături, care cu banii lui Putin, au ridicat fenomenul corupţiei politice şi electorale la cote inimaginabile nu au nici legitimitatea şi nici dreptul moral să cheme lumea la proteste împotriva oligarhilor corupţi.
De ce o fac? Pentru că aşa le-o cere Stăpânul. Situaţia este de aşa natură încât aliatul lui cel mai eficient – Oligarhia locală – se află a treia săptămână non-stop sub asediul protestelor populare. Anvergura lor pune sub ameninţare directă existenţa Statului oligarhic moldovenesc care atât de mult începe se să asemene cu Statul oligarhic rus. Cine are ochi ageri şi minte pătrunzătoare a putut observa cât de mult s-a schimbat politica ultimului faţă de primul, în special după 30 noiembrie 2014. Moscova lui Putin a schimbat tonul în relaţia cu Chişinăul, domolindu-şi substanţial retorica agresivă. Am putea vorbi despre existenţa unui concubinaj discret între cele două oligarhii, exprimat prin „tandreţe” reciproce, precum obligaţia Chişinăului de a permite aprovizionarea contingentului militar rusesc din Tiraspol, după blocarea arterelor tradiţionale de către Ucraina, şi anularea de către Moscova a unor restricţii de import a producţiei agricole din Moldova, deşi făcută selectiv şi vădit tendenţios.
Concubinajul se dovedeşte reciproc avantajos pentru cele două regimuri. În primul rând, Moscova se pomeneşte cu un partener economic (citeşte – de furt) în plină guvernare la Chişinău care dovedeşte efectiv „potenţial şi capacitate”. Cât face (1) operaţiunea desfăşurată „cu succes”, sub ochii instituţiilor moldoveneşti de supraveghere, soldată cu spălarea în băncile de la Chişinău a 18 miliarde de dolari americani veniţi din Rusia şi (2) trocul celor trei bănci în urma căruia aproape 1 miliard de euro s-au pomenit scoşi din rezerva Băncii Naţionale a Moldovei şi expediaţi în Rusia. Aţi auzit de careva protest din partea Moscovei sau interes din partea ei pentru investigarea cazului de spălare a celor 18 miliarde de dolari murdari? Nici pomină. Vedeţi careva interes din partea Chişinăului în elucidarea dispariţiei Miliardului? Aşişderea! Ce înseamnă această lipsă de interes din partea celor două entităţi statale? Nu cumva compatibilitate absolută?
În al doilea rând, Moscova nici nu putea visa să se pricopsească la Chişinău cu un regim politic mai corespunzător scopurilor ei tactice şi strategice. În Ucraina, Rusia a trebuit să ridice împotriva ei o lume întreagă, să piardă mii de vieţi omeneşti şi miliarde de bani-aur ca să-şi facă hatârul: să anexeze Crimeea şi să separe Donbasul. În Republica Moldova toate „realizările” au fost obţinute exclusiv cu materialul clientului moldovean: integrarea europeană compromisă, economia naţională pusă la pământ, instabilitatea politică reanimată, populaţia sărăcită şi forţată să se refugieze peste hotare. Pe post de Crimeea, ea are în zonă Autonomia Găgăuză, anexată politic, financiar şi ideologic intereselor Moscovei. S-a făcut cu mâna libera dată ambasadorului rus şi cu vocea otrăvită a delegaţiilor de artişti/propagandişti în rol de omuleţi verzi, agreate impasibil de Chişinăul oficial. Reiterăm ideea: toate aceste „realizări” Moscova le-a obţinut „datorită” statului oligarhic de pe malurile Bâcului, frate-geamăn cu cel de pe malurile Moscovei.
Şi cum fraţii tind să se ajute, Moscova a şi dat ordin coloanei sale a cincea să vină în ajutorul regimului-frate de la Chişinău. Cu atât mai mult, cu cât Dodon şi Usatâi sunt „perle” politice puse sub carapace de oligarhul Plahotniuc, crescute şi îngrijite de el în apele tulburi ale politichiei de pe Bâc. Misiunea celor doi strigoi este astăzi să dezbată atenţia marelui public de la cei ce au reuşit în 2015 în Republica Moldova solidarizarea spiritului protestatar antioligarhic. Pentru asta, dar şi pentru permanentizarea protestelor, Platforma „Demnitate şi Adevăr” este supusă unui îndelung şi îndesat tir de defăimare venit dinspre compartimentul propagandistic de manipulare-dezinformare al oligarhilor.
Protestele anunţate ale coloanei a cincea vin în prelungirea acestor atacuri, cu un consistent adaos de valoare pe plan tactic: protestele paralele, cu revendicări preluate aproape integral de la Platformă au, în primul rând, scopul demontării, dacă se poate, a acesteia, ori, în cel mai rău caz, al diminuării magnetismului ei în masele largi ale populaţiei. În rândul al doilea, un protest paralel organizat de coloana a cincea, susţinută financiar, din gros, de Moscova şi de oligarhii autohtoni deopotrivă, ar putea fi un instrument facil de şantaj aflat la îndemână detractorilor de proteste. Evident, pentru a anihila protestul Platformei, Coloana va „protesta” mult mai zgomotos, va condimenta exhibiţiile stradale cu picanterii şi artificii de tot felul, preparate în laboratoarele serviciilor la care este conectată. Coloana a cincea nu va ezita să ideologizeze „protestul”, încercând să anime himerele antiunionismului, ale antieurpenismului şi ale antiamericanismului. În plus, având la îndemână un protest manevrabil, puterea oligarhă ar putea aduce, manual, siutaţia la o stare de „criză” care „să se rezolve”, „în numele stabilităţii”, prin reangajarea unei alte majorităţi parlamentare, de-a valma cu „forţele protestatare”.
Lucrurile se vor limpezi întrucâtva duminică. Dacă forţele de ordine ale Republicii Moldova vor trece cu vederea faptul că cele două falange ale lui Dodon şi Usatâi sunt elemente periculoase pentru securitatea naţională, reprezentând coloana a cincea a Federaţiei Ruse şi vor permite instalarea servanţilor lor pentru mai multă vreme în perimetrul Parlamentului, să ştiţi că scenariul este cam cel descris.
Comandamentul statului oligarhic caută cu disperare o ieşire din situaţia grea în care s-a pomenit. Mobilizarea rezervei sale în persoana celor doi sateliţi politici care formează şi coloana a cincea a statului oligarhic rus, este un aviz serios al oligarhilor în bătălia pentru menţinerea Republicii Moldova în captivitatea lor.
Va şti Platforma DA să mobilizeze la rândul ei forţe aliate şi să facă faţă acestei noi provocări?
P.S. Înainte de a pune materialul în pagină am dat pe reţele de o postare relevantă a unui critic acid al Platformei. Mesajul neostoitului propagandist de curte vine să confirme supoziţiile noastre în privinţa mobilizării coloanei a cincea a Moscovei în serviciul oligarhilor locali, dânsul recurgând la procedeul „inversării faptelor”, tehnică descrisă de Vladimir Volkoff în renumita sa lucrare „Tratat de dezinformare”. Iată citatul în forma lui brută: „Roman Mihăeş: Oare nu era clar de la bun început că Moscova e implicată direct in organizarea protestelor? Astăzi au căzut definitiv măştile de pe liderii Platformei DA. Kremlinul văzând ca protestele Platformei DA nu au efect, lansează în luptă doua partide mari PN si PSRM.”