„Nasul electronic” care poate depista din timp tumorile

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Mirosurile corpului uman pot spune multe despre starea de sănătate a organismului. La aceste concluzii s-a ajuns nu doar din experiențele clinice a multor medici, dar şi datorită diferitor cercetări efectuate în ultimii ani.

George Preti, un expert de la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia, încearcă să identifice mirosul tipic al cancerului ovarian, creând împreună cu colegul său Charlie Johnson, un senzor care poate fi folosit ca un „nas electronic” şi care ar adulmeca prezența cancerului şi ar permite diagnosticarea precoce a acestuia.

Pentru a identifica acest miros, Preti colaborează cu Vet Working Dog Center, unde 4 câini urmează un program de dresare, care i-ar învăţa să adulmece prezența cancerului ovarian. În urma mai multor studii, s-a demonstrat capacitatea câinilor de a detecta cu mare precizie mai multe tumori, doar folosindu-se de mirosul lor.

Imediat ce va obţine rezultatele dorite în urma acestor studii, Johnson va purcede la confecţionarea unui prototip de nas electronic, dispozitiv care va imita activitatea receptorilor din nasul uman. Instrumentul va fi format din sute de nanotuburi de carbon, fiecare atașat la un fir de ADN, capabili de a transforma amestecul de substanțe chimice prezente în aer într-un semnal electronic. „Este posibil ca acest cip mic, de mărimea unei unghii, să aibă capacităţile şi puterea unui nas de câine „, a declarat Petri.

În prezent, un instrument similar, numit BreathLink, a fost testat de cercetătorii de la Centrul Medical de la Universitatea din Maastricht (Olanda) în diagnosticarea cancerului de sân. Rezultatele testelor, publicat în PLoS One, arată că utilizarea acestuia este simplă și ușoară. Pacientul trebuie doar să respire timp de 2 minute într-un tub, după care, dispozitivul măsoară şi compară substanțele prezente în respiraţia lui cu cele tipice cancerului de sân, stabilind în 10 minute, dacă femeia suferă de această formă de cancer, cu o precizie similară cu cea a mamografie, dar fără a se recurge la utilizarea de raze.

Cancerul nu este singura boală care poate fi depistată şi recunoscută după miros. O analiză publicată în revista Sensors da Alphus Wilson şi efectuată de un expert de la USDA Forest Service şi Manuela Baietto, cercetătoare de la Universitatea din Milano, explică de ce corpul uman şi transpiraţia acestuia poate avea diferite mirosuri neplăcute.

Astfel, conform analizei:

– dacă se simte un iz de mere stricate sau de acetonă, diabetul e de vină;

– mirosul neplăcut de peşte indică afecţiuni digestive şi, în special, faptul că omul nu digeră complet alimentele îngurgitate;

– dacă urina miroase a sirop de arţar, vorbim despre leucinoză, o boală ereditară ce duce la tulburări de metabolizare a acizilor din organism, care se manifestă prin mişcări anormale ale corpului şi ale globilor oculari, alterarea conștiinței, până la comă şi întârziere mintală;

– izul de amoniac, cunoscut ca foetor hepatic, le este caracteristic celor ce suferă de ciroză;

– respiraţia miroase a urină din cauza uremiei, adică a nivelului crescut al ureei din sânge;

– insuficienţa hepatică e anunţată de mirosul de sânge stricat sau de ridichi de pământ;

– când organismul uman e intoxicat cu fosfor, emană iz de usturoi;

– mirosul aldehidic, puternic, înţepător, sufocant, de mere verzi, e des întâlnit la alcoolici;

– când respiraţia miroase a materii fecale, poate fi vorba de ocluzie intestinală, de supuraţii pulmonare sau de paraziţi intestinali la copii;

– difteria dă un iz dulceag, special;

– dacă ai renunţat la pâine şi la carbohidraţi, să nu te miri că trupul capătă treptat un miros ciudat, nu prea plăcut, o combinaţie de fructe exotice şi lac de unghii;

– acidoza metabolică profundă, adică şocul scăderii nivelului glucozei din sânge, duce la instalarea comei rapide şi la respiraţia cu miros de migdale amare, la fel ca în cazul intoxicării cu cianură de potasiu.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...