Persoana din poza de mai sus este ministrul tineretului și sportului din Republica Moldova. Din păcate pentru el, Sergiu Afanasenco nu poate merge pe propriile picioare. Este, ceea ce se numește, o persoană cu dizabilități. Îmi pare rău, dar ceea ce urmează să spun mai jos nu are nicio legătură cu condiția domniei sale. Niciuna!
Domnul Afanasenco este singurul ministru din guvernul Gaburici care își permite să vorbească rusește în timpul ședințelor Guvernului. Am scris pe facebook, o spun și aici. Este inadmisibil pentru o țară să aibă un ministru care nu-i vorbește limba. Și nu contează cum îi spunem acestei limbi, română, moldovenească. Important este că un ministru este obligat – atenție, OBLIGAT! – să o vorbească. Ne putem închipui un ministru rus care locuiește de o viață în Rusia și să vorbească doar cecena? Nu. Atunci de ce este normal să avem un ministru care vorbește limba rusă în guvernul Republicii Moldova? A fost suficient să spun asta pe facebook și mi-au sărit în cap rusofonii, dar și câțiva moldoveni care nu știu să se respecte. Argumentele oponenților mei erau ciudate. Cică mai bine un ministru care nu vorbește româna, decât unul care o vorbște și fură de usucă.
Logică de milioane. Ce legătură are sula cu prefectura? De parcă un vorbitor de limbă rusă nu poate fi corupt… Dar eu nu vorbesc aici de corupție sau probleme economice, eu ridic o altă problemă, cea de respect. Dacă nu ai respect față de țara care îți plătește salariul, șoferul, secretara și altele, de ce să cred că vei respecta legile acestei țări. M-am săturat să aud de 20 de ani același lucru, când se pune problema limbii române. Nu este normal de fiecare dată să apară discuții despre economie, geopolitică. Să lăsăm lingviștii Academiei de Științe să vorbească despre limba română, iar economiștii despe economie. Limba română nu are nicio legătură cu faptul că moldovenii sunt săraci economic. Lipsa limbii române la Chișinău îi face pe moldoveni săraci cu duhul, nu cu buzunarul.