Jos mâna politică de pe educaţie

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

În ultima vreme în RîMî a devenit la modă să discuți despre educație. Numai că în loc să prioritizăm de facto, educația, noi am reușit performanța incredibilă s-o bagatelizăm și s-o facem subiect de cancan.

Nedumerirea mea referitor la lipsa de reacție publică din partea profesorilor, a managerilor școlari și universitari la unele prevederi discutabile, uneori contradictorii, alteori incoerente, din proiectele de documente normative s-a risipit când mi-am dat seama că dumnealor sunt guvernați… de frică și scârbă.

Profesorii, directorii, rectorii se tem de repercursiunile dezmățului politicului asupra libertății lor de exprimare. Trebuie să recunoaștem că această frică este argumentată dacă stăm să ne amintim cum fucnționează sistemul. Nu e deloc nevoie să stea ministrul la telefon sau la pupitru și să propage ideologia partidului. Este suficient ca într-o manieră subtilă, Șăful raionului, de o anumită culoare, să cheme candidatul (deocamdată director interimar) și să-l informeze că este important ca dumnealui să decidă ”cu cine este”, în vederea apropierii concursului la funcția de director, mai ales că urmează să fie identificate în curând școlile performante care vor primi dotări de la minister. În continuare, în aceeași manieră subtilă, i se pune în față candidatului cererea cu poza stejarului și viitorul director, foarte de treabă, de altfel, și bun profesor, semnează resemnat aderarea la partid…

În cazuri rarisime, când nu se descurcă președintele și săful de la educație, îi vine în ajutor deputatul harnic, haiducul responsabil de raion. Și atunci, muți de frică ca iepurele în fața cobrei, candidații semnează… Conducerea ministerului poate fi apolitică dacă asta dă bine. Ea nici nu-i nevoie să se implice. Iar ulterior, ca să convingă și conducerea partidului de convingerile lor, directorii și rectorii înverzesc fațadele, adică fețuiesc, cum se zice pe la țară…

De dragul adevărului care umblă cu capul spart, trebuie de menționat că scenariul e identic și pentru raioanele în care domină alt fel de floră politică. Doar specia și numărul de plante din formularul de cerere e alta, în rest – ca tras la indigo!

În consecință avem pseudodezbateri asupra unui regulament pe care nu l-a citit apoape nimeni din dezbătători, iar cei care știu că nu e nicio noutate în numirea prin concurs a directorilor, că sunt apoape zece ani de când se organizează concursuri, inclusiv și pentru grădinițe, nu au niciun chef de dezbateri. Nu pentru că ar fi lași!

Pentru că sunt dezamăgiți! Pentru că sunt sictiriți de această ingerință politică sistemică în ceea ce înseamnă școală și educație! Pentru că au obosit să fie tratați ca monedă de schimb pe contul căreia se scot dividende politice, mai ales de ziua Profesorului!

Tatiana Potîng


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...