Alegerile prezidențiale au fost validate de CEC. Mai urmează pasul de la Curtea Constituțională și Igor Dodon va fi oficial președintele Republicii Moldova.
Chiar dacă pentru unii poate părea paradoxal, greul pentru deja fostul lider al socialiștilor abia începe. A preluat președinția unei țări unde jumătate din populație îl urăște, iar guvernarea actuală este una pe care nu o va putea controla niciodată.
Primele semnale că lumea nu este atât de roză la Condrița Dodon le-a dat joi, la o emisiune de la NTV. Ce e mai trist pentru el e că nici măcar încă nu a ajuns oficial acolo. El a vorbit despre două dintre prioritățile sale din primele luni de mandat: anularea legii miliardului și demiterea ministrului Apărării, Anatol Șalaru, fiind apoi nevoit să recunoască faptul că în ambele cazuri se află la mâna actualei guvernări.
Singurul său aliat poate fi poporul
Astfel, Dodon s-a trezit într-o situație ingrată, dar perfect previzibilă, când nu prea are cum să-și îndeplinească promisiunile electorale deoarece ele contrastează cu cele ale puterii lui Plahotniuc.
Igor Dodon nu are nicio șansă nici să revoce legea miliardului, nici să numească un procuror general independent de Plahotniuc și nici să declanșeze alegeri anticipate, dacă va încerca în vreun fel să mizeze pe cooperarea cu actuala putere.
Prerogativele președintelui sunt atât de limitate în raport cu cele ale Guvernului și Parlamentului încât el poate fi foarte ușor blocat dacă nu va avea de partea sa cetățenii.
Lucrurile s-ar schimba mult în favoarea sa dacă va putea să-și atragă opiniile favorabile ale poporului. Drepturile la inițiativă legislativă, de a iniția referendumuri, precum și atuul de a ieși oricând public să te adresezi țării pot schimba dramatic lucrurile în favoarea ta.
Pentru asta însă trebuie să ai două lucruri: mult curaj și societatea de partea ta. Și mă refer la a cea parte activă a societății, educată, care poate oricând să iasă în stradă pentru a-și cere drepturile și a milita în favoarea unor cauze naționale.
Cum poate Dodon să-și atragă societatea de partea sa
Iar aici începe marele greu pentru președintele ales. Pentru că el chiar dacă a obținut 52% din voturi, electoratul său este format, în mare parte, din oameni trecuți de o anumită vârstă, mai inactivi și resemnați cu soarta tristă pe care o au. Plus la toate, ei mai și provin din cele mai îndepărtate colțuri ale țării.
Deocamdată partea activă a societății este furioasă pe Dodon și nu vrea să-l accepte pe acesta ca președinte. Deși îi va fi foarte dificil, Dodon poate totuși să schimbe această situație.
Corupția emanată de puterea lui Plahotniuc este marele rău astăzi în Republica Moldova. Asta o știu toți, și susținătorii lui Dodon, dar în special alegătorii care au votat-o pe Maia Sandu.
Să nu uităm că la protestele din această iarnă, deși era un personaj politic antipatic pentru cel puțin jumătate dintre protestatarii din Piața Marii Adunări Naționale, Igor Dodon nu a fost nici huiduit și nici înjurat. Nici foarte aclamat, dar tolerat.
Asta s-a întâmplat pentru că atunci, pentru prima dată în 25 de ani de istorie a Republicii Moldova, cetățenii, indiferent că îl iubeau pe Putin sau Iohannis, s-au unit în jurul unui obiectiv național – lupta cu corupția lui Plahotniuc.
Niciodată mai mult ca atunci Plahotniuc nu a fost mai speriat de puterea poporului. De asta și a făcut tot posibilul pentru a dezbina protestele prin tot felul de forumuri, apeluri sterile și niște alegeri prezidențiale scoase din mânecă. Și i-a reușit.
Asta face și în continuare, folosindu-se de naivitatea unor tineri pe care îi utilizează pe post de carne de tun în niște proteste fără obiectiv clar.
Așadar, Dodon poate să se facă tolerat și chiar susținut de cetățeni dacă demonstrează că într-adevăr este determinat să lupte cu „corupția și oligarhii” (cum spune el), adică cu sistemul mafiot al lui Plahotniuc.
Cetățenii, indiferent de viziunile lor, vor uita măcar pentru o perioadă de viziunile geopolitice ale lui Dodon și-l vor sprijini, dacă vor vedea că el este sincer în demersurile sale.
Greșelile pe care Dodon nu are voie să le facă
Riscul cel mai mare care îl paște astăzi pe Dodon este să fie transformat de Plahotniuc într-un dulău care latră, dar nu poate mușca. Pentru că dacă Dodon va uita de miliard, de procuror independent, de alegeri anticipate, de investigație internațională privind jaful secolului și spălările de bani, iar în schimb se va focusa pe limbă, istorie și unioniști, atunci în asta se va transforma.
Nu va face decât să-i înfurie și mai mult pe cei care nu l-au votat, iar în același timp nu-și va ajuta cu absolut nimic propriul electorat, căruia îi pasă mult mai puțin astăzi de limbă și istorie și își dorește pur și simplu mai puțină sărăcie și o viață mai demnă.
Igor Dodon este un politician tânăr. Abia a împlinit vârsta care i-a permis să candideze la funcția de președinte. Acest scrutin prezidențial i-a oferit o șansă de a demonstra că „Moldova are viitor”, așa cum susținea în campanie.
Dar Moldova mai poate avea viitor doar dacă scapă de acest sistem mafiot care-i stoarce ultima picătură de vlagă și gonește tinerii din țară.
Moldovenii, indiferent că-s ei proeuropeni sau proruși, nu vor trăi mai bine în Moldova, nu se vor opri din părăsit această țară, dacă cineva se va apuca de schimbat limba, istoria, anulat acorduri de asociere sau federalizare.
Ei vor un trai decent. Iar atâta timp cât țara va fi controlată de Plahotniuc decență, libertate, prosperitate, în Moldova nu va exista. Ne-am convins foarte bine de acest lucru în 7 ani. Inclusiv Dodon a profitat de acest dezmăț generalizat pentru a câștiga alegerile prezidențiale.
Dacă vrea viitor, pentru Moldova și pentru el ca politician, atunci să lupte cu adevăratele probleme. Așa măcar va încerca să devină președintele tuturor.
Iar dacă nu o va face… Timofti, Ghimpu, Filat, Leancă, Voronin, sunt exemple mai mult decât evidente.
Alex Cozer