Am auzit cum unii care ar fi inițiatori sau participanți activi sau susținători și mai activi ai actualelor proteste din PMAN încearcă să se distanțeze, să se delimiteze în vreun fel (să se spele pe mâini) de protestele din 2002 (mai ales cei care nici măcar nu au participat la ele) organizate de PPCD…
Explicația: Iura Roșca!
Astfel, sensul, conținutul, mesajul profund românesc și antisistem, amploarea, vigoarea și ponderea istorică a Protestelor din 2002 se caută a fi șterse cu numele unui trădător ordinar și sculă a fostului regim de ocupație și a actualului regim de la Kremlin.
În legătură cu asta, trebuie subliniate câteva lucruri:
1. Protestele din 2002 nu au fost organizate de sau din inițiativa lui Roșca! Amplele manifestații au fost inițiate de echipa PPCD (Nu voi intra în detalii ca să dau numele celor care, în geroasa zi de 9 ianuarie 2002, au propus, în cadrul echipei, și au insistat asupra declanșării acțiunilor de protest. Bunul simț și respectul pentru fiecare dintre camarazii noștri ne-au ghidat întotdeauna să scoatem în față faptele patriotice și spiritul de echipă, mai puțin numele noastre)!
Trădarea am simțit-o din prima noapte, când, pe un ger de minus 15 grade, lipeam, în Chișinău, afișele cu anunțul despre declanșarea protestelor și îndemnul nostru către populație de a ieși pentru a ne opune valului comunist care s-a abătut peste Republica Moldova după alegerile parlamentare din 2001: jumătate din echipele noastre (90 la sută formate din tineri) antrenate în această acțiune au fost reținute de poliție! Echipajele de poliție erau pe urmele noastre chiar din startul acțiunilor noastre, în unele cazuri acestea ne așteptau în zonele de ”debarcare” nocturnă a micilor noastre grupuri ”de atac” cu afișe și clei în mâini. A fost nevoie ca noi, puținii deputați ai PPCD, care ne aflam de obicei în fruntea acestor echipe, să ne ocupăm, în cursul nopții și, apoi, zile la rând, de eliberarea mai tinerilor noștri colegi (în mare studenți și elevi) din comisariatele de poliție ale capitalei.
Nici prin minte să-mi treacă atunci că suntem trădați din interior! Nici prin minte să-mi treacă atunci că trădătorul este chiar cel din fruntea organizației! Nici prin minte să-mi treacă atunci că toate acțiunile provocatoare de pe tot parcursul celor patru luni de protest (inundarea rândurilor de protestatari cu tot felul de lumpeni, plasarea în corturile din fața Președinției și a Parlamentului a armelor și a ”publicațiilor cu conținut fascist”, ”furtul” Crucii instalate de protestatari în locul fostului monument al lui Marx și Engels, răpirea colegilor noștri, ”asigurarea” securității celorlalți lideri ai PPCD prin ”angajarea” unor elemente securiste menite nu să ne apere, ci să ne urmărească, blocarea, la Prut, a accesului cântăreților români, etc…) sunt puse la cale chiar de el, de individul cu ”doi plămâni diferiți” aflat în legătură directă cu structurile regimului Voronin, dar și cu cele criminale.
2. Niciuna dintre cele mai odioase prevederi din programul de guvernare anunțat de comuniști (federalizarea Republicii Moldova, decretarea limbii ruse drept cea de-a doua limbă de stat, scoaterea din învățământ a limbii române și a istoriei românilor etc, etc) nu a fost realizată în cei opt ani de aflare a PCRM la putere, acest lucru datorându-se, întâi și-ntâi, amplelor, viguroaselor și hotărâtelor acțiuni de protest declanșate de PPCD în iarna anului 2002!
A nu se uita că imediat după aceste proteste, în urma preocupării, eforturilor și insistențelor exemplare, de mai bine de zece (!) ani, ale PPCD, în parte ale colegului și camaradului meu de luptă politică Vlad Cubreacov, regimul Voronin a fost pus în situația de a recunoaște oficial și a înregistra Mitropolia Basarabiei, singura instituție românească introdusă în legalitate în stânga Prutului după ocupația sovietică din anii patruzeci ai secolului trecut, instituție hulită și disgrațiată de toate guvernările de după 1991, inclusiv cea de astăzi, dar și de falsunioniștii de la Chișinău, de ieri și de azi, unii dintre ei aflați în solda Bucureștiului!
3. Toate necazurile s-au abătut și se mai abat asupra noastră, a basarabenilor, din cauza unei singure probleme, una fundamentală: problema identitară!
O guvernare a unui stat născut într-un teritoriu românesc înstrăinat cu profundă conștiință românească niciodată nu va cădea în păcatul de a jefui acest stat!
Afirmarea identității românești în stânga Prutului nu presupune neapărat trâmbițarea oarbă, goală și gălăgioasă a ”unirii imediate”, ci acțiunea permanentă, nobilă, patriotică de apărare a valorilor românești și creștine și de trezire și formare, întâi și-ntâi prin Educație, a spiritului și a conștiinței românești. O populație cu conștiință românească a celui de-al doilea stat românesc va fi în stare să dea naștere unei clase politice cu conștiință românească. Numai o clasă politică cu conștiință românească va fi capabilă să pregătească și să îndrepte țara spre unirea pe care ne-o dorim și care, neîndoios, va avea loc.
Anume din aceste considerente, în acest teritoriu aflat încă în mrejele fostei metropole, o entitate politică de respirație națională și creștină, așa cum a fost PPCD-ul, va fi trădată, hulită și diabolizată!
Anume din aceste considerente PPCD-ului, avântul căruia era în creștere spectaculoasă după istoricele proteste anticomuniste din 2002 și cele împotriva planului Kozak al rușilor de dezmembrare a teritoriului nostru național, i s-a pregătit, prin liderul său aservit intereselor rusești, dar și prin gesturile neromânești dinspre București, capcana mortală din 4 aprilie 2005. Dacă la alegerile din 2005 nu i-ar fi fost furate (la numărare) voturile, dacă nu ar fi fost trădat de un lider lumpenizat și șantajabil, PPCD-ul ar fi devenit un factor decident în cadrul puterii de la Chișinău! Prima dată după independență o entitate politică de respirație națională și creștină, neafiliată structurilor criminale și mafiote ale Sistemului, ar fi putut decide cursul Republicii Moldova!
Iată de ce actuala guvernare a Republicii Moldova, care nu are conștiință românească, diabolizează PPCD-ul identificându-l cu numele trădătorului său Roșca și transformându-l într-o armă de speriat protestatarii din PMAN care s-au ridicat împotriva crimelor săvârșite de exponenții ei. În acest scop și-a pus în funcție toate sculele propagandistice.
4. Observatorii atenți nu au avut cum să nu bage de seamă că o bună parte, dacă nu chiar majoritatea protestatarilor din 6 septembrie și a celor din ”Orașul Demnității” sunt participanții activi ai protestelor anticomuniste din 2002…
Frica bandiților politici de la Putere este anume asta: să nu cumva aceștia, protestatarii de azi, să readucă spiritul protestelor din 2002…