Perioada Războiului Rece nu a fost marcată numai de tensiuni politice şi ideologice între cele două blocuri rivale (cel capitalist, respectiv cel comunist), ci şi de o luptă acerbă de cucerire a spaţiului cosmic, caracterizată prin planuri ample de construire a unor vehicule de zbor realizate cu ajutorul celor mai performante tehnologii de la acea vreme.
Dacă americanii au avut navetele „Enterprise” şi „Challenger”, sovieticii nu s-au lăsat mai prejos şi au construit „Buran” (în traducere, „Viscolul”), copiind proiectele rivalilor lor.
Vehiculele spaţiale ruseşti nu au fost la fel de performante precum cele construite de NASA. Un foarte bun exemplu este chiar cel al navei „Buran”, care a realizat un singur zbor, de numai 3 ore şi jumătate, fără echipaj la bord, la data de 15 noiembrie 1988.
La începutul anilor ’70, americanii investiseră masiv în programe de explorare a spaţiului cosmic. Realizările lor erau văzute, însă, de către sovietici drept o ameninţare adusă la adresa lor. Prin urmare, au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-şi depăşi adversarii. ,,Ruşii speculaseră atunci că naveta Columbia urma să fie folosită pentru a distruge sau, cel puţin, pentru a captura sateliţi. Aceasta este perioada în care Uniunea Sovietică îşi folosea toată capacitatea tehnologică de la acea vreme pentru a putea concura cu SUA. Astfel, se explică motivul pentru care ruşii au început să construiască un vehicul de zbor similar cu cel al americanilor”, susţine Cathleen Lewis, custode în cadrul Smithsonian National Air and Space Museum, Washington DC.
Hangarul în care a fost adăpostită naveta Buran OK-1K1 (Foto:nationalgeographic.com/Ralph Mirebs)
În perioada de apogeu a dezvoltării programului spaţial ,,Buran”, peste 150.000 de ingineri, oameni de ştiinţă, tehnicieni, dar şi alţi specialişti munceau la capacitate maximă pentru a-şi duce misiunea la bun sfârşit. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre muncitorii care lucrau în fabrici la producerea şi asamblarea pieselor nu ştiau în ce scop urma să fie folosit rezultatul efortului lor.
Naveta spaţială Buran OK-1K1 (Foto:nationalgeographic.com/Ralph Mirebs)
Proiectul, copiat în mare parte după model american, a debutat în secret, în anul 1980. La numai doi ani după aceea, primele informaţii au început să iasă la iveală. Atunci, o aeronavă militară australiană aflată în recunoaştere a identificat în Oceanul Pacific un vas sovetic de la bordul căruia era lansat un vehicul de zbor asemănător unei navete spaţiale americane.
Imagine de la bordul navetei Buran OK-1K1 (Foto:nationalgeographic.com/Ralph Mirebs)
O caracteristică importantă a singurului vehicul de tip ,,Buran” folosit pentru a explora spaţiul extraterestru, ,,OK-1K1″, a fost faptul că era reutilizabil şi putea fi controlat numai prin intermediul computerelor. Astfel, la sfârşitul zborului 1988, aeronava a reuşit, pentru prima şi ultima dată, să aterizeze, cu mici probleme, pe pista cosmodromului Baikonur, din stepa Kazahstanului.
În anul 1993, preşedintele Boris Yeltsin a semnat acordul prin care programul spaţial ,,Buran” era sistat definitiv. De atunci, OK-1K1 a fost adăpostită într-unul dintre hangarele cosmodromului Baikonur, însă pe 12 mai 2002 respectiva construcţie s-a prăbuşit, iar naveta a fost distrusă în totalitate. În acel accident şi-au pierdut viaţa opt persoane.