Sârbul Dusan Stojancevic a fotografiat vreme de cinsprezece ani reflexia oraşelor lumii în picături de apă. Povestea metropolelor în care clădirile sunt comprimate, condensate, filigranate şi esenţializate cu „zoom in” începe de la o fereastră din Belgrad şi se termină în New York.
Dusan Stojancevic îşi spune singur povestea de fotograf pe boredpanda.com. Sârbul vede lumea minusculă, oraşele microscopice: acum cinsprezece ani a făcut o fotografie de pe pervazul ferestrei apartamentului său din Belgrad. Ploua. Un shopping center cu geamurile de un albastru metalic extraterestru se oglindea într-o picătură de apă de ploaie.
Vreme de cinsprezece ani a mers apoi fotograful în jurul lumii şi a fotografiat metropole reflectate în părticicele sferice desprinse dintr-o masă de lichid. Oraşele din boabele de apă sunt fie imprimate pe hârtie fotografică, fie transpuse-un pixeli. Digitale.
Artistul destăinuie că nu-i nicio „abracadadra” Photoshop la mijloc. Foloseşte doar o tehnică specială de fotografie macro, de aceea instantaneele nu au claritate desăvârşită şi par blurry.
În Istanbul, fotograful a văzut răsfrântă într-un strop Moscheea Albastră.
Brooklyn Bridge la apus e reflectat într-o picătură newzorkeză elipsoidală.
Ada Bridge din Belgrad cu luminţele de sărbătoare se oglindeşte într-un alt bob de apă.
Shopping Center-ul SF T.C. Usce tot din Belgrad se vede într-o altă fotografie macro.
Sagrada Familia a lui Gaudi din Barcelona se comprimă ca într-un diapozitiv în stropii răzleţi din instantaneu.
Chiar şi Empire State Building din Manhattan încape într-o picătură de apă, dăcă un fotograf găseşte unghi din care să privească.
