Mondialul s-a întors în Brazilia după 64 de ani. În 1950, Uruguay a învins naţionala ţării gazdă cu 2-1 chiar pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, în faţa a 200.000 de brazilieni, şi a devenit campioană mondială. „Când Ghiggia a marcat, tăcerea de pe Maracana era asurzitoare, cea mai stridentă linişte din istoria fotbalului”, a scris eseistul uruguayan Eduardo Galeano.
Supravieţuitorii momentului din 1950 sunt puţini, însă printre brazilieni s-a moştenit ideea că întoarcerea Campionatului Mondial la ei acasă este o obligaţie de a şterge amintirile neplăcute. Brazilia trebuie să câştige cupa pe 13 iulie, pe acelaşi stadion Maracana pe care vecinii din Uruguay dădeau lovitura în minutul 79 al finalei de acum 64 de ani.
Adrenalina de la imn
Febra Mondialului se simte cel mai bine la intonarea imnului, înainte de meciurile Braziliei. Atunci când CD-ul se opreşte publicul şi jucătorii continuă să cânte „a cappella”, într-o demonstraţie de forţă impresionantă. „Am trăit astăzi una dintre cele mari emoţii din viaţa mea”, a postat Neymar după egalul cu Mexic (0-0). La finalul imnului, jucătorul Barcelonei a izbucnit în lacrimi în timp ce colegii săi continuau să cânte împreună cu publicul de la Fortelaza.
Presa din Brazilia scrie şi despre o febră cromatică. Fanii îşi vopsesc părul, unghiile, feţele şi se tatuează în verde, galben şi albastru, culorile steagului naţional. Pozele surprinse de fotografii agenţiilor mondiale arată oameni trişti, familii adunate în benzinării, copii în favele, toţi prinşi de vraja meciurilor Braziliei.
Femeia Avatar, maratonistă. Fostă dependentă de droguri
Fotoreporterii agenţiei de presă EPA au surprins în Sao Paulo, pe durata meciului cu Mexic, o apariţie ciudată, desprinsă parcă din filmul Avatar. O fană în vârstă de 52 de ani, vopsită pe faţă în albastru şi verde, şi-a pus lentile de contact imprimate cu modelul globului pământesc de pe drapel. Lipseşte doar motto-ul Ordem e progresso. Numele femeii este Ana Luiza dos Angos Garcez, poreclită şi Animalul, o maratonistă veterană cu o poveste impresionantă, demnă de scenariul unui film.
„Am locuit 18 ani în Febem, apoi alţi 18 ani pe străzi unde am furat şi am consumat droguri. La un moment dat, m-am săturat de viaţa asta şi am decis să mă schimb, însă nu ştiam cum. Într-o zi m-am oprit în faţa vitrinei unui magazin din Sao Paulo, apoi am intrat şi m-am minunat de o scenă din filmul Chariots of Fire, în care nişte atleţi alergau pe o plajă.
În acea noapte am dormit într-un loc groaznic pe care l-am plătit cu banii furaţi în acea după-amiază, dar în cap aveam tot timpul cântecul din scena respectivă. M-am gândit că aş putea să alerg şi eu, de vreme ce aşa puteam să scap de poliţie. Am văzut o reclamă la un maraton care urma să se desfăşoare în Sao Paulo şi am fost provocată de un copil al străzii să particip. Acesta a furat bani pentru taxa de înscriere şi o pereche de pantofi de alergare care abia îmi stăteau în picioare.
Am intrat în cursă fără să ştiu distanţa pe care trebuia să o alerg. A fost îngrozitor, am terminat ultima. I-am dat medalia primită ca participant unui copil, iar eu am furat alta. Din acea zi, viaţa mea s-a schimbat. Am început să alerg pentru a scăpa de droguri”, a povestit fana lui Neymar, care din acel moment a alergat zeci de maratoane.