Delirul economic și „diplomatic” al Transnistriei a început în vara anului 2014, când la emisiunea „HARDtalk” de la postul de televiziune BBC World News, jurnalistul Stephen Sackur s-a adresat într-o manieră „deschisă” față de „președintele” Transnistriei, Evghenii Șevciuc, întrebându-l și afirmând totodată „Nu credeți că sunteți „utilizați” de Moscova? Nu credeți că Federației Ruse îi este convenabil să aibă un conflict înghețat în interiorul Moldovei? Ei nu vor să vă recunoască independența, ei nu vor să vă alipească la Federația Rusă. Ei vor doar să vă păstreze așa cum sunteți, ca pe „o pietricică în pantof”, în Moldova, în Uniunea Europeană”.
„Există un așa punct de vedere, însă noi suntem optimiști și credem în dezvoltarea pozitivă a evenimentelor”, a răspuns Șevciuk.
Este loc de precizare, că anume această regiune separatistă din Republica Moldova a fost susținută militar și economic de către Federația Rusă din anul 1992 până în 2014. Astfel, potrivit unor informații vehiculate în mass – media, în 2012 sprijinul oferit de Moscova a atins suma de circa 800 de milioane de dolari, iar în 2013 a fost transferat în bugetul transnistrean suma de 200 de milioane de dolari. În contextul celor relatate, pentru o regiune în care corupția înflorește, iar relațiile comerciale corespund principiilor unei pseudo piețe de capital, doar injectarea banilor cu proveniență din Moscova mențin economia regiunii, constituind principala sursă de formare a bugetului. În felul dat, regiunea din stângă Nistrului nu are o economie sustenabilă, în condițiile în care bugetul de la Tiraspol este alimentat și este strict dependent de Federația Rusă, a cărei economie suferă din cauza sancțiunilor UE și SUA.
Însă, până Rusia se gândește la propriul buget, populația din stânga Nistrului resimte pe deplin incapacitatea regiunii de a rezista la crize economice, astfel încât la 28 februarie 2015 a avut loc o acțiune de protest împotriva majorării tarifelor și prețurilor în parcul „Pobeda(victorie)” din Tiraspolului cu scandări „Prețurile sar – oamenii plâng” sau „Criza face ravagii, iar demnitarii huzuresc”. Pentru ca, ulterior, în zilele de 1-2 martie 2015, la punctul de trecere Cuciurgan al frontierei dintre regiunea transnistreană și Ucraina, au fost observate cozi imense de mașini și de oameni care încercau să plece în Ucraina pentru a cumpăra produse alimentare. Cozile au fost deja numite „alimentare”. Unele publicații online din stânga Nistrului s-au grăbit să explice că transnistrenii își cumpără produse alimentare în statul vecin, datorită cursului favorabil de schimb al „rublei transnistrene” în raport cu dolarul. Doar că, valuta celor de la Tiraspol, nu este recunoscută nici în Ucraina, nici în Moldova, din care motiv, apare simpla întrebare, cât va mai rezista și fondul de rezervă al celor din stânga Nistrului.
Optimismul și dezvoltarea pozitivă a evenimentelor, prognozate de liderul de la Tiraspol, nu s-au adeverit, ori sistarea sprijinului rusesc, prin refuzul de a acorda „proclamaților” ajutor în cuantum de 100 de milioane de dolari, au accentuat bugetul artificial creat din în an în an de către conducerea regiunii. Mai mult ca atât, printr-un comunicat al guvernului de la Tiraspol a fost menționat că aceștia urmează de a trimite solicitări țărilor garante în reglementarea transnistreană (Rusia și Ucraina) pentru redresarea situației economice prin acordarea unei asistențe suplimentare destinată păturilor sociale vulnerabile ale populației.
În context urmează a se ține cont, că economia garantului – Ucraina este susținută de fonduri ale Uniunii Europeană și FMI, iar garantul Federația Rusă a ajuns deja și la situația reducerii salariilor funcționarilor din administrația prezidențială cu 20 %.
Mult dorita independență a lui Șevciuc costă bani, bani care linișteau pe parcursul anilor populația din stânga Nistrului și permiteau comportamentul obraznic la adresa Chișinău-lui.
În aceste circumstanțe, rolul Chișinăului poate crește în negocierile cu Tiraspolul, atunci când se va pune accentul pe faptul, că produsele exportate de ultimii pe piața Uniunii Europene, se realizează și poate avea loc doar sub numele Republica Moldova.