Nici măcar după ce i-a fost spulberat visul de a mai ajunge premier, Leancă nu a anunțat că va părăsi PLDM, ci a scăldat-o în stilul său caracteristic din ultimele săptămâni, când a participat la un joc duplicitar care a culminat cu înscăunarea acestei glume de prim-ministru, pe al său nume Chiril Gaburici.
Unii moldoveni l-au acuzat pe Leancă de lipsă de curaj, alții din contra, l-au lăudat, pentru „diplomația” de a nu veni nici acum cu declarații dure, dar de a „discuta cu colegii și cetățenii”, urmând să ia o decizie „lucidă”, la „rece”.
Totodată, tot felul de indivizi care-au făcut în ultimii ani jocurile lui Plahotniuc, s-au apucat pe Facebook de făcut partide pentru Leancă. Acolo i-au băgat pe Tănase, Godea, Nagacevschi și toată „super echipa” PLDM din 2009.
De fapt nu e vorba la Leancă nici de lipsă de curaj și nici de prea multă diplomație. Problema e de indicații. Iar aceste indicații deocamdată nu vin. Cei care le dau, încă analizează.
Leancă știe din ianuarie de Gaburici
Ghimpu a spus-o direct. Atunci când a spus „G” s-a referit la Gaburici, iar numele acestuia a fost vehiculat în jurul unei mese la care se afla și Leancă. Acest lucru se întâmpla încă în ianuarie
Leancă, într-un moment de maximă sinceritate, a recunoscut chiar și el, că știa foarte bine că nu va fi votat în Parlament, dar a mers așa, de dragul mersului.
Ca ieri, în Parlament, după ce a fost votat Gaburici, să vorbească de „mai bine de două luni pierdute”. Să dea vina pe alții, să acuze. Să vorbească chiar de „trădarea electoratului PLDM”.
„Trădare” la care el a participat cu bună știință și n-a făcut absolut nimic s-o oprească, deși a avut o grămadă de șanse să o facă. El, cu 60% încredere din partea populației, văzut de către naivul electorat drept locomotivă proeuropeană, avea absolut toată puterea să oprească „trădarea”, a preferat însă să intre în jocuri de culise.
Dar chiar și așa, cu „trădări”, acuzații, „rateuri” și alte vorbe tari, Leancă n-a spus nici ieri că părăsește PLDM-ul, lamentându-se cu niște „bâlbe diplomatice” înțelese doar de el și de cei care-l idolatrizează.
Asta pentru că Leancă nu e lider. Pentru că nu este în stare de unul singur să-și construiască un partid, are nevoie de bani, de oameni în jur, de structuri. Lucruri de care nu dispune, dar pe care, de unul singur nici nu le poate identifica.
Deocamdată Leancă are un singur atu. Încă o imagine destul de bună în fața electoratului proeuropean. Această imagine încearcă să fie menținută de o parte din presa lui Plahotniuc, care-l victimizează și îl îndeamnă să părăsească partidul.
Imaginea lui Leancă poate fi utilizată în eventualitatea unor alegeri anticipate ce ar avea loc în următoarele 12 luni, pentru a canaliza din nou votul proeuropean, care nu va mai merge nici într-un caz la PLDM, dar care nici nu poate fi „pierdut” cu o forță nouă, curată.
Dar Plahotniuc nu-și poate permite acum nici să rupă PLDM-ul, pentru că majoritatea parlamentară ar deveni și mai șubredă, iar peste un an, când se va alege un nou președinte, lucrurile ar deveni și mai dificile. Viitorul lui Leancă nu depinde de el, de deciziile sale, pe care încă le mai așteaptă cu multă naivitate cei care cred sincer în el. Viitorul lui Leancă depinde strict de nevoile lui Plahotniuc. De asta el va mai rămâne deputat o perioadă, un fel de „opoziție proeuropeană”, alături de Carpov, dar care atunci când va trebui va vota cu puterea.
Totul se va decide peste 3-4 luni, când imaginea sa va începe să se șubrezească, iar pe de altă parte, centrul de comandă de la Nobil Club va analiza dacă poate să se dispenseze definitiv de Leancă sau e nevoie ca acesta să fie resuscitat. Iar dacă decide ca Leancă să fie resuscitat, atunci noua struțo-cămilă politică va fi construită pe actualul fundament al PLDM-ului.
Alex Cozer
PS: Dacă ieri în Parlament a avut loc o „trădare” a electoratului PLDM, atunci de ce putea fi vorba acum o săptămână, când Leancă a mers la Voronin pentru a se umili în încercarea de a obține voturile comuniștilor? Gândiți, moldoveni!