Dodon nu este om. Dodon este un generic pentru o specie humanoidă de nevertebrate, care își pot schimba forma pentru a se mula sau a se unge pe orice conjunctură socială, politică sau biologică. Astfel, Dodon poate avea orice stare: socială – boschetar la Ciocana, înstărit la Sadova sau milionar cu palat supraetajat la Buiucani; politică – românofil la liceul ”Prometeu”, unde își educă progeniturile, rusofil la Moscova sau românofob și găgăuzofil la Comrat; biologică – râmă la Moscova, limbric la Comrat sau păduche la Chișinău.
Prin anii ‘30 ai secolului trecut, Dodonii furau găini împreună cu alți golani din sat după care, în speranța că vor face carieră, mergeau și îi turnau pe complicii lor la postul de jandarmi. Carieră n-au făcut, pentru că autoritățile române nu promovau turnători.
În ‘40 au alergat primii cu buchete mari de flori în întâmpinarea tancurilor rusești, după care au mers la „Raiotdel” și i-au „stucit” de colaboraționism pe consătenii lor care au avut funcții de răspundere în instituțiile de stat ale țării lor – România. Dodonilor nici în acest caz nu le-a mers, pentru că NKVD-ul nu făcea niciodată din „stukacii” – „nacealnici”.
Dodon nu a fost promovat nici de Voronin în calitate de predecesor leninist la șefia Partidului Comuniștilor, pentru că nu toți cei pe care i-a înlăturat, pedepsit sau urmărit vreo dată bătrânul satrap au fost oameni cumsecade, printre ei au fost și secături de genul acestei căzături humanoide.
Ultima ispravă a lui Dodon, care a și provocat această scriere peste limitele unei exprimări elegante, a fost să denigreze natura ființei umane prin a sprijini public râgâitura imperială a găgăuzilor din 2 februarie curent. Această manifestare este cea mai umilitoare formă de servilism manifestată vreodată de dodoni și își are rădăcinile într-o mutație genetică, produsă la nivel psihologic, în conștiința moldovenilor încă pe timpul Imperiului Otoman. În vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare, dodonii părăseau, sub acoperirea nopții, dispozitivul Oastei moldovenești și treceau de partea turcilor în speranță că Sultanul îi va unge Domnitori peste Țara Moldovei. Nici unul n-a ajuns Domnitor, dar nici bietul Ștefan n-a reușit să-i tragă pe toți în țeapă.
Astăzi, când „sfintele” practici medievale nu mai sunt euroconforme, care ar fi SOLUȚIA? (vorba dodonilor)
Dacă tot au atâtea stări diferite dodonii ăștia, eu zic să-l facem eligibil pentru una dintre ele – Limbric în intestinul gros al Bașcanului i-ar sta bine lui Dodon. Limbric într-un intestin burdușit tradițional cu hrană iute găgăuzească ca să-și caute loc la aer proaspăt și să-i țină mâna ocupată lui Furmuzal pe mâncărime, ori de câte ori, va încerca turcul să bată palma cu rusul pentru vânzări de pământ moldovenesc.