Când rebelii proruşi s-au răspândit pentru prima oară în tot estul Ucrainei în luna aprilie, ocupând clădiri publice, alungând funcţionarii locali şi instalând blocade pe şosele şi autostrăzi, forţele de securitate guvernamentale, o amestecătură de militari slab echipaţi şi unităţi de politie, au fost în mare parte paralizate de dezertări şi disfuncţii. Aşa au părut a rămâne timp de multe luni.
Săptămâna trecută însă, după ce preşedintele Petro Poroşenko a anunţat sfârşitul armistiţiului şi a ordonat trupelor sale să înăbuşe rebeliunea prin folosirea forţei, o armată ucraineană complet diferită a apărut pe front, scrie New York Times.
Soldaţii ucraineni au cucerit un important punct de frontieră la graniţa cu Rusia, i-au alungat pe insurgenţi din oraşul Slaviansk şi, in cursul zilei de duminică, au început să strângă laţul în jurul capitalei regionale Doneţk, pregătind probabil înfruntarea finală.
Insurgenţa e departe de a se încheia, iar conducătorii ucraineni spun că încă se tem de un război cu Rusia, pe care l-ar pierde cu siguranţă. Cu toate acestea, recentele succese reflectă ceea ce autorităţile şi analiştii descriu drept o remarcabilă şi rapidă transformare a armatei şi aparatului de asigurare a securităţii.
„Armata însăşi a învăţat să lupte”, spune Mykola Sungurovski, director de programe militare la Razumkov Center, o organizaţie cu sediul in Kiev.
După cele mai multe standarde, forţele armate ucrainene se află într-o stare jalnică. Dar ele au beneficiat de înrolarea a mii de voluntari în noile corpuri de armată, de donaţiile financiare ale cetăţenilor simpli – inclusiv de la un antreprenor din domeniul Internetului din Kiev, care a strâns 35.000 de dolari şi a construit o dronă de supraveghere – si de un extraordinar efort depus pentru repararea şi întărirea vehiculelor blindate, transportoarelor de trupe şi a restului de echipament militar.
A existat şi ajutor din străinătate. Începând cu luna martie, SUA au trimis un ajutor de 23 de milioane de dolari, inclusiv 5 milioane de dolari pentru achiziţionarea de ochelari cu vedere de noapte, de veste antiglonţ si echipament de comunicaţii.
Dar şi mai importante au fost două elemente: reorganizarea lanţului de comandă şi de asemenea, o mare schimbare psihologică. Soldaţii au depăşit dificultatea mentală de a trage în compatrioţii lor, o problemă serioasă după ce forţele speciale uciseseră aproximativ 100 de protestatari iarna trecută în timpul revoltelor civile de pe Maidan, piaţa centrală din Kiev.
„Au trecut peste bariera aceea psihologică în care militarii se temeau să tragă în oameni vii”, spune Sungurovski. „Aveau această piedică după Maidan. Trebuiau să tragă nu numai în oameni vii, dar în propriii lor oameni. După ce Armata a fost puţin restructurată şi a devenit mai clar cine sunt ai noştri şi cine erau inamicii, operaţiunile militare au devenit mult mai eficiente”, spune el.
Citeşte şi:(VIDEO) Ucraina: Nu va mai exista niciun armistițiu cu separatiștii proruși
Marele test se află însă în faţă. După ce au fugit din Slaviansk, mulţi rebeli par a se regrupa, începând cu ziua de duminică, in oraşul Doneţk, un oraş care adăposteşte un milion de locuitori şi unde orice efort de a-i îndepărta va duce la o luptă urbană sângeroasă.
Ca să-şi demonstreze hotărârea de a rezista, rebelii au ocupat duminică o clădire care aparţinea serviciului naţional al penitenciarelor. În Lugansk, al doilea mare oraş al regiunii după Doneţk, alţi rebeli au atacat un penitenciar, atac în urma căruia 8 deţinuţi au evadat. În fiecare caz, oficialităţile spun că, după ce au suferit pierderi, rebelii au căutat armament.
În ultimele zile, liderii rebeli au făcut apel la preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, să le trimită ajutor. Oficialii şi experţii militari ucraineni au căzut de acord ca cea mai urgentă misiune a guvernului ucrainean era să închidă graniţa cu Rusia, pentru a preveni fluxul ulterior de luptători şi armament, iar Armata a reuşit să îndeplinească acest scop.
Şi, deşi nimeni din Ucraina nu are încredere în Putin, acesta a trimis semnale că nu va ordona o invazie la scară mare, renunţând şi la autorizarea formală încredinţată de Duma rusă care îi permitea să folosească forţa militară în Ucraina.
Nu este clar în acest moment de ce Putin a slăbit presiunea militară, dar pare că s-a hotărât să pună mai mare accent pe discuţiile de pace coordonate de un prieten apropiat al său, Viktor V. Medvedciuc, un om de afaceri ucrainean. Deşi sprijinite de liderii Germaniei şi Franţei, convorbirile de pace au stagnat.
În timp ce teama de o invazie rusească şi barierele psihologice ale soldaţilor ucraineni au fost evidente, experţii spun că obstacolele din calea Armatei erau mult mai concrete.
Când Rusia a invadat Crimeea în luna februarie, de exemplu, armata ucraineană s-a micşorat la doar 128.000 de soldaţi, inclusiv personal civil, la doar o zecime din mărimea pe care o avea în perioada Uniunii Sovietice. Dintre aceştia, doar o mică parte erau pregătiţi efectiv de luptă, spune Oleksii Melnik, un fost pilot al aviaţiei militare şi actual analist de securitate în cadrul Razumkov Center.
„Ei purtau uniforme şi se duceau la muncă în fiecare zi. Diferenţa dintre soldaţi şi civili era doar de uniformă. Nu erau antrenaţi. Nu erau echipaţi corespunzător”, spune Melnik. Vehiculele militare erau defecte şi armamentul învechit, iar bugetul alocat Apărării era furat de către oficialii corupţi.
De exemplu, din 2005 până în 2013, potrivit inventarului public al Ministerului Apărării, numărul elicopterelor militare a scăzut de la 300 la 75. În februarie, atunci când forţele ruseşti au intrat în Crimeea, nu exista nicio cale să li se răspundă.
Insurecţia care a urmat în est ulterior a luat forma unei provocări diferite ţi cu atât mai grele: un mod de acţiune militară cu rebeli mascaţi care arătau şi acţionau ca nişte terorişti, dar aveau acces la armamentul şi informaţiile oferite de Rusia, una dintre cele mai avansate puteri militare ale lumii.
În timp ce liderii ucraineni realizau cât de greu e să contraatace ei se confruntau şi cu pericolul în care se aflau civilii în oraşe extrem de populate, dar şi cu riscul de a provoca o invazie masivă din partea forţelor convenţionale ruseşti masate de-a lungul frontierei.
Lupta trebuia dusă mai ales cu militari din forţele speciale, în coordonare atentă cu unităţile armatei convenţionale, printre care cele de artilerie şi unităţile de aviatice, care puteau avea, până la urmă, doar un rol limitat.
Nici aceasta nu era o luptă pentru care Ucraina să fie pregătită, dar una care, spune Andri Parubai, şeful Consiliului Naţional pentru Securitate şi Apărare al Ucrainei, ar trebui să atragă atenţia marilor puteri internaţionale din cauza implicaţiilor ei pentru conflictele moderne.
Citeşte şi: (VIDEO) Ucraina: „Nucleul teroriștilor” a fost distrus
„Sunt convins că există multe alte ţări care nu sunt gata, ca să spunem aşa, forţele lor armate nu sunt pregătite pentru acest tip de război. Noi am studiat experienţa Croaţiei şi Israelului, dar aici au apărut elemente noi. Şi, dacă Rusia vede această experienţă ca fiind una de succes, această experienţă poate fi folosită de asemenea în orice ţară baltică şi chiar în Belarus sau Kazahstan”.
Parubai îl ia ca exemplu pe Igor Girkin, un ofiţer rus de informaţii care a devenit comandantul insurecţiei din estul Ucrainei, sub numele de Igor Strelkov. „Dacă nu îl oprim pe Putin aici, nimeni nu poate şti unde vor apărea Girkinii lui Putin data viitoare”.
În interviul său, Parubai şi-a pus mâinile pe masă şi plin de dezgust, a descris paralizia iniţială a forţelor ucrainene aflate faţă în faţă cu insurgenţii.
„Tactica principală a sabotorilor ruşi era să ocupe o clădire, să pună o garnizoană înarmată acolo şi să aducă nişte demonstranţi lângă obiectiv, majoritatea comunişti, care să-l picheteze. Aşa au făcut la Lugansk. Acolo avem o clădire de 5 etaje unde fiecare fereastră era un punct bun de tragere. Lângă clădire aduseseră 500 de oameni – un pichet.
Când le spuneam unităţilor Alfa, o unitate specială a SBU, a căror misiune era să se lupte cu teroriştii, să intre în clădire şi să iniţieze operaţiunile, ne spuneau: „Luaţi oamenii din calea noastră pentru că operaţiunea poate demara doar când vom putea să intrăm fără să ne luăm la harţă cu civilii'”, povesteşte Parubai.
Citeşte şi: Ucraina: Poroșenko promite că orașul Donețk nu va fi bombardat
„Când le spuneam celor din trupele Ministerului de Interne să facă un coridor şi să scoată civilii din zonă, ei ne spuneau: „Cum să facem asta dacă teroriştii de la ferestre trag în noi? Nu putem îndeplini aceasta misiune!'”.
Armata era atât de subfinanţată încât Guvernul a făcut un apel pentru donaţii din partea cetăţenilor. Unii dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din ţara şi-au folosit averile pentru a echipa trupele care acum fac parte din noua gardă naţională.
„Aşa cum a zis un coleg din Statele Unite, suntem nevoiţi să reparăm avionul în timp ce zboară”, adaugă Parubai.
Ca parte a restructurării continue a Armatei, preşedintele Poroşenko a numit săptămâna trecută un nou ministru, al patrulea de la începutul acestui an şi un nou şef al forţelor armate.
În cursul unei vizite efectuate în Slaviansk duminică, unde a lăudat trupele pentru alungarea rebelilor, noul ministru al Apărării, Valerii Heletei, a declarat că efortul pentru zdrobirea insurgenţilor va continua.
„Vom continua operaţiunea antiteroristă în faza ei activă până când niciun terorist nu va rămâne pe teritoriul regiunilor Donetk şi Lugansk”, a spus Heletei.
Analistul de securitate Oleksii Melnik atrage însă atenţia că, în ciuda victoriilor recente, munca Armatei e departe de a se încheia.
„Este încă prematur să faci o astfel de afirmaţie, că gata, wow, e un mare succes. Se întâmpla ceva la Doneţk. Aceşti separatişti, terorişti, cum vrem să le spunem, au decis să se retragă într-o singură mare fortăreaţă”.