Cum a fost capturată Moldova…

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Faptul ca Republica Moldova este un stat capturat a fost remarcat în multiple cercetări științifice și rapoarte internaționale.

Transparency International, în cadrul barometrului global al corupţiei 2013 (bgc), a calificat Republica Moldova drept stat capturat cu un nivel al corupţiei exorbitant. La 24 februarie, 2016, centrul de studii sociologice CBS-AXA a prezentat un nou sondaj al opiniei publice. În acest sondaj, la întrebarea este Moldova o ţară liberă sau capturată, 60% din respondenţi au răspuns că Moldova este un stat capturat.

Nu mai are sens să amintim că la întrebarea cine a capturat ţara, 30,6% din respondenţi au indicat că este domnul „păpuşar”.

La 10 august 2015, faptul capturării ţării de către oligarhi a fost confirmat de însuşi secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland! Acesta a făcut “marea destăinuire” nu pe undeva, ci în ediţia solidă americană New York Times.

În opinia lui Jagland, Moldova se transformă într-un pericol real pentru securitatea întregului continent european. Remarcăm și faptul că afirmaţia a venit după nici un an de la ratificarea Acordului de Asociere cu UE de către parlamentul european.

În ţara capturată practic tot – mass-media, economia, justiţia, partidele – se află sub controlul unor grupuri de interese particulare, de cele mai multe ori – a structurilor oligarhice.

Fapte incontestabile!

Mai multe studii efectuate confirmă capturarea statului moldovenesc.

Forumul Economic Mondial (World Economic Forum), în raportul său întitulat Global Competitiveness Report 2014 – 2015 ajunge la concluzia că Moldova are cel mai corupt sistem judiciar din lume, ceea ce efectiv înseamnă că justiția din RM e capturată.

Freedom House în raportul său din anul 2015, menţionează că mass-mediile moldoveneşti nu sînt libere (5,25 puncte pe scara FH) şi că acestea se află sub controlul oligarhilor…

Ediţia Wall Street Journal şi centrul analitic Heritage Foundation, în cadrul studiului  privind indicele de libertate economică (2015), au apreciat Moldova ca făcînd parte din categoria de ţări cu o economie preponderent neliberă. Ţara a pierdut din poziţii în ratingul privind indicele libertăţii economice, situîndu-se la coada clasamentului –locul  117 din 178 de ţări!

Indicele democraţiei în Moldova a degradat şi el. Potrivit Freedom House (2016), nivelul de dezvoltare a democraţiei în ţara noastră constituie 4,89 puncte în raport cu cele 4,86, înregistrate anul trecut. În Moldova, nivelul democraţiei s-a redus din cauza fraudelor din sistemul bancar, a corupţiei în creştere şi influenţei enorme a businessmanilor asupra politicii şi procesului de guvernare. Bineînţeles, Freedom House se face a nu şti care-i situaţia reală, or oligarhii nu influenţează. Ei controlează dur procesul!

Punctajul indicat – cel de 4,89 — indică asupra unui sistem semiautoritar, care se apropie vertiginos de dictatură. Vă amintim că în metodologia acestei organizaţii, ţările care au acumulat de la 5 pînă la 7 puncte, sînt recunoscute drept autoritare. Cît i-a mai rămas Moldovei pînă la o dictatură cu acte în regulă, judecați de sine stătător. Totodată, la mai mulţi indicatori fundamentali (mass-media- 5 puncte, autorităţile centrale  — 5,75, autorităţile locale – 5,50, corupţia — 6), Moldova a alunecat ferm în  autoritarism. Mai mult ca atît, la toate compartimentele indicate degradarea noastră continuă.

ŞTREANGUL OLIGARHATULUI

Indicele de bază al unui stat capturat îl reprezintă uzurparea puterii de stat.

La început, acest lucru s-a produs prin lovitura de stat de la 7 aprilie 2009, apoi falsificarea alegerilor parlamentare din 2010, 2014, crearea unei majorităţi parlamentare corupte și anticonstituţionale, care nu are nimic comun cu voinţa cetăţenilor (2015). Acordul final l-a însemnat investirea Guvernului Filip cu grave încălcări ale procedurilor democratice şi ale normelor juridice (20 ianuarie, 2016).

După preluarea prin violenţă a puterii de stat de către AIE, imediat au fost încheiate înţelegeri secrete ilegale privind partajarea funcţiilor de stat, a agenţiilor autonome şi a organelor de drept (Procuratura Generală, CNA, SIS, CSJ, CAA, CEC).

Dat fiind faptul că unii lideri-cheie ai AIE nu aveaua funcţii (Lupu, Plahotniuc, mai apoi Filat) a fost constituită o structură anticonstituțională, neformală a puterii de stat – Consiliul Alianţei, deciziile căreia, contrar prevederilor Constituţiei, purtau caracter obligatoriu pentru Guvern şi Preşedintele ţării.

Ulterior, după căderea Guvernului Filat în anul 2013, întreaga putere reală a trecut la sediul GBC (oficiul „păpuşarului”), care a devenit centrul-tenebru de conducere a țării.

Consiliul Alianţei accepta tacit  toate indicaţiile venite de la GBC, care a substituit de facto Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia şi Curtea Constituţională.

PAŞII PLUTOCRAŢILOR

Însăşi subjugarea şi politizarea agenţiilor autonome s-a produs foarte delicat şi practic pe neobservate pentru majoritatea cetăţenilor.

Principala lovitură a fost aplicată în anul 2011.

Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizalului, Gheorghe Gorincioi a fost demis din funcţie pentru “luare de mită”, care probabil i-a fost galant strecurată din hotelul „Nobil”. Demisia s-a produs la 11 martie 2011.

Preşedintele Curții Supreme de Justiție, Ion Muruianu, i-a numit pe bună dreptate pe unii, subliniez – unii jurnalişti! – cîini turbaţi. Imediat a început persecutarea mediatică a lui Muruianu. Nu au ajutat nici scuzele publice aduse. La 5 iulie 2011, acesta a fost demis. Muruianu, care a fost o persoană apropiată şi pentru Voronin, şi pentru „păpuşar”, a fost înlocuit de o persoană devotată în exclusivitate „păpuşarului” – Mihai Poalelungi.

Ironia sorții: anume acest domn a fost cel care a venit cu inițiativa de urmărire penală a jurnaliştilor care au depășit limita în criticarea politicienilor şi judecătorilor!

Preşedintele Curții Constituționale, Dumitru Pulbere, la 28 septembrie 2011, a fost destituit din funcţie pentru că şi-a permis „declaraţii politice”.

Temeiul l-a constituit declaraţia sinceră a acestuia precum că alegerile parlamentare urmau să aibă loc imediat după nealegerea preşedintelui ţării. Prin această declarație Pulbere a făcut aluzie la uzurparea puterii de stat de către Alianţă.

Fotoliul acestuia imediat a fost preluat de Alexandru Tănase, un fan înfocat al „păpuşarului”. Acest Tanase, spre stupefierea cetățenilor, zilnic face declarații politice și se mai aventurează și în aprecieri politice. Ca să nu mai zic de deciziile politice ale Curții.

Apropo, de curînd, însuşi Tănase a recunoscut că Moldova este un stat capturat.

Credeţi că cineva a murmurat măcar ceva la adresa lui?

CONSTRUIREA PIRAMIDEI

Subjugarea CEC s-a produs fără probleme. Aici, încă în perioada aflării PCRM la putere, șef al instituţiei a fost numit Eugen Ştirbu,  afiliat PDM-ului, iar majoritatea  (începînd cu anul 2005) a aparţinut partidelor liberale. Şi iată, din anul 2011, preşedinte al CEC devine transfugul pro-PLDM, Iurie Ciocan, care din 2005, a fost secretar şi cunoştea toătă bucătăria.

Aţi înțeles aluzia?

Adică atunci cînd la 7 aprilie PL, PLDM şi AMN au inițiat protestele împotriva “falsificării rezultatelor alegerilor”, acestea, de fapt acţionau împotriva… PDM.

Mai apoi au făcut alianţă cu PDM fără a mai prezenta careva probe referitor la falsificări.

Cu procurorul general a fost şi mai simplu. Domnul Gurbulea, rapid a înţeles care-i situaţia, prezentîndu-și în grabă demisia. Urmînd algoritmul, PG a trecut celor de la AMN. Dar aici s-a întîmplat miracolul! La  7 octombrie 2009, f uncţia a fost preluată de Valeriu Zubco… cumnatul lui Ghenadie Sajin (directorul companiei FinParInvest, care aparţine “păpuşarului”).

În presă chiar se vehicula suma tranzacţiei  — 2 mln. euro.

Anume atît a  costat democraţia în Moldova!

Banca Naţională le-a revenit liberalilor. Totuşi, guvernator a devenit Dorin Drăguţanu, care activa la fel ca şi finul „păpuşarului”, Andrian Candu, la Pricewaterhouse Coopers (apropo, actualul guvernator al BNM este un bun prieten al familiei lui D. Drăguţanu).

Deci, PL a cedat Banca Naţională democraţilor. În anul 2010 Mihai Ghimpu a cedat „păpuşarului” şi fotoliul de primvice-preşedinte al Parlamentului, care conform înţelegerilor, trebuia să-i aparţină lui.

În decurs de cîţiva ani de zile, AIE a finalizat opera de promovare la principalele funcții publice în dependenţă de afiliere de clan şi apartenenţă politică.

S-ar părea că toate au fost împărţite frăţeşte: PLDM a obţinut Ministerul Finanţelor cu vama şi fiscul, PDM — Ministerul Economiei cu 150 de întreprinderi de stat, iar PL — Ministerul Transporturilor cu cifra de afaceri de miliarde de lei.

Totuşi, toate agenţiile-cheie au ajuns pe mîinile „păpuşarului”, ceea ce i-a permis pe la mijlocul lui 2013, să-şi adjudece întreaga putere în ţară.

JAFUL ISTERIC

După ce şi-a supus toate agenţiile autonome, oligarhii au început a le folosi nu pentru satisfacerea intereselor cetăţenilor, ci pentru a obţine beneficii personale.

Dacă e să evităm expresiile elegante, putem spune că s-a început jefuirea isterică a ţării. În acest scop au fost modificate mai multe legi, ceea ce a permis crearea unui sistem bine pus la punct de jefuire a cetăţenilor dar şi de buimăcire a acestora.

În perioada 2010-2011, în condiţiile unei inerţii suspecte din partea BNM, SIS, CNA, PG s-au produs atacurile raider reuşite împotriva BEM, „Victoriabank” ş.a. Prejudiciul cauzat s-a cifrat la aproximativ 100 milioane de euro!

La 20 mai 2010, la iniţiativa ministrului Justiţiei din partea PLDM, care se pare, deja atunci era complicele „păpuşarului”, Parlamentul a adoptat amendamentele la Legea privind taxa de stat. La 2 iulie este adoptată Legea cu privire la executorii judecătoreşti. Şi, deja în octombrie, acelaşi an, începe frauda majoră cu spălarea a 18 miliarde de dolari prin sistemul bancar şi judiciar moldovenesc.

Rezultatul fraudei a fost prejudiciul cauzat bugetului în sumă mărime de circa 540 milioane de dolari.

Atunci cînd în anul 2011, a început confruntarea dintre PDM şi PLDM din cauza atacurilor raider, am auzit din gura prim-ministrului şi preşedintelui Comisiei economice că anual întreprinderile de stat sînt devalizate de circa 10-12 miliarde lei.

Ceva mai tîrziu, Dan Dungaciu, ex-consilierul preşedintelui interimar al RM, Mihai Ghimpu, s-a scăpat cu vorba despre delapidarea creditelor şi granturilor externe. Cota pe care şi-au însuşit-o domnii oligarhi este impresionantă: circa 60%.

În 2013-2014, Moldova a cunoscut concesionarea dubioasă a Aeroportului, jefuirea şi privatizarea frauduloasă a BEM-ului, furtul din băncile moldoveneşti a cel puţin un miliard de dolari. BNM, SIS, CNA, PG, controlate de democraţi, fie tac, fie se acuză reciproc.

Bogdan Țîrdea


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...