M-am uitat ieri pe raportul „Economic Freedom of the World 2015”, un top al libertății economice în țările lumii, și iar m-a apucat rușinea.
Moldova este pe locul 103 în lume, într-un top care cuprinde 157 de state. Ați spune poate că nu e chiar atât de rău, că de la 103 până la 157, unde se situează Venezuela (țara unde nici măcar hârtie igienică de vânzare nu se mai găsește) sunt ceva locuri.
Însă în acest top, până și Rusia ne-a depășit, situându-se pe onorabila poziție 99. Iar state cu care acum 5-6 ani ne puteam compara din punct de vedere economic și social (pentru că între timp ne-au depășit categoric), precum Macedonia, Albania, Muntenegru sau Bosnia și Herțegovina sunt hăt mult în fața noastră. Aceste țări, cândva la fel de sărace ca și noi, conștientizând importanța investițiilor străine și-au liberalizat pe cât posibil economia, mai ales că se află și în plin proces integraționist în Uniunea Europeană.
Sare însă în ochi poziția Georgiei. Pe locul 11 în acest clasament se situează în 2015 statul caucazian, care n-are la graniță vreo țară UE și unde Putin controlează tocmai două enclave, mai rusificate și periculoase cu mult decât Transnistria.
La egalitatea cu Australia și Chile și peste Statele Unite, Danemarca, Germania sau Japonia se situează cu Georgia. Și aceasta e o poziție „modestă” pentru acest stat, deoarece acum câțiva ani intrase chiar în top 10.
Și dacă tot vorbim de această țară, în acel rușinos top pentru Moldova, a corupției în justiție, unde ne aflăm pe locul 144 din 144 de state, Georgia e pe 36. A fost în anii trecuți chiar și pe 23.
Cine va fi Saakașvili de Moldova?
Nu mai vreau să mă mai întorc la reformele făcute de fostul președinte Mihail Saakașvili în această țară. Reforme care iată, se reflectă foarte clar în clasamentele internaționale. Iar făcând o comparație cu Moldova, în al 6-lea an de mandat al lui Saakașvili, Georgia se afla pe poziții chiar mai bune decât astăzi. Această țară a regresat ușor în ultimii ani, după ce Saakașvili a pierdut puterea.
Dar nu pot să nu fac comparația între această țară și Moldova. O țară în care a avut loc un război în 2008, care are drept vecini Rusia, Azerbaidjan, Armenia și Turcia. Mai există și două enclave care deja sunt ca și teritorii rusești și care mută granița metru cu metru zi de zi, pe teritoriu georgian.
Cu toate acestea, Georgia rămâne un exemplu de „acolo unde se vrea se și poate”. Important este însă să ai un lider luminat, apărut ca o emanație a dezideratelor poporului și care s-a bucurat de o susținere necesară în rândurile populației pentru tot ce a făcut.
Exemplul este continuat de același om acum, în regiunea Odesa, acolo unde a fost numit guvernator și unde a demarat anumite reforme care deja încep să-și facă simțit efectul.
Iar în același timp, în Moldova avem un cel mai grăitor exemplu de regres (exemplificat prin aceleași clasamente internaționale), accentuat în ultimii doi ani, pe fondul unei stări de captivitate aproape totală a statului, dozată cu o puternică „frică de schimbare”.
Însă atunci când nu funcționează ceva, peste tot se schimbă „piesele” care dau rateuri. De dorit cu ceva nou și cât încă mai este posibil de făcut această schimbare.
Devine tot mai clar că Republica Moldova are nevoie de o mână de fier, dar una luminată, care cunoaște și respectă regulile elementare ale democrației. Întrebarea cea mai importantă care apare acum este „cine?”. Cine ar putea fi Saakașvili de Moldova?
Alex Cozer